>> Ne gasiti pe www.proliteratura.eu

Am sfâşiat cu dinţii veşmânt de complexe,
Răstignindu-ţi trecutul în urma unui proces
La care Pilat din Pont nu a avut acces.
Ni s-a desfăşurat sub ochii uimiţi
O lume nouă, pregătită să observe pădurea
Din spatele copacilor ce blocau altădată
Până şi gândurile,
Apoi am desenat cu paşii noştri trasee sentimentale
Ale căror puncte de reper au devenit
Dorurile, patimile şi păcatele redefinite.
Ne-am tăvălit prin iarbă necălcată,
Iubindu-ne sălbatec sub lumina lunii
Care picta cu rază argintie un bodypainting selenar
Pe sânii tăi rotunzi cu stele-n centru,
Iar eu am învăţat cum să nu fiu gelos
Şi să gust opera de artă ajutat de buzele crăpate.
Şiroia dragostea peste trupurile goale,
Ca un izvor smintit aflat în căutarea râului salvator,
În vreme ce pictorul celest şi-a strâns pensulele
Cu fir din coadă de cometă
Şi s-a retras discret în spatele unei perdele noroase.
Rămaşi amândoi, într-o lume nouă, pe pat de iarbă necălcată,
Ne-am făcut din nou un singur trup,
Învelindu-ne cu întunericul
De la începuturile lumii…

Cristian LISANDRU

foto

Într-o dimineaţă m-am trezit pustie ca o

fântână secată. Ghizdurile nu mai adulmecau

din adâncul întunecat mireasma de limpede

şi nici cumpăna nu mai gemea sub dulcea povară.

Un pumn de nisip - atât mai făgăduia fântâna.

Nu mă mai priviţi ochi şi guri de copii!

Singurătatea nu începe când copiii

cresc mari şi se duc, ci când nu mai ai ce le da.

Nu mă mai privi nici tu, prietene,

neputinţa mă arde ca o goliciune.

Unde-mi sunt stropii sonori, unde sunt ?

Imbiaţi trecătorii:"beţi, o beţi oameni şi ierburi"

beţi cu capetele răsturnate şi înghiţituri nesătule,

cufundaţi-vă chipul în vadră.

Găleata zdreleşte, scrâşnind stins, piatra seacă.

Dar deodată-ngheţaţi: fântâna

se smulge din sine spărgând cu putere

ghizd dupa ghizd şi, sprijinindu-se

în furcă, iese şchiopătând din curte.

De ce-ţi ridici către cer ostenitele ramuri,

salcie nemângâiată? Mă duc după apă !

O oglindă mă duc să-ţi aduc! Moartea

s-a dus dupa viaţă ! Şi ori

mă întorc risipind stropi în jur, ori

nu mă mai întorc.

Privesc stingher a sufletului fereastră,

Inundat de lumina ce vrea să mă orbească,

Timid ne-apropiem ca doi străini,

Deschizi fereastra sufletului prin cele două mâini.

Lumina ce pătrunde este salvarea mea,

Sunt dornic de căldura ce astăzi mi-o va da,

Pătrund tot mai adânc în suflet cu privirea,

Un deget desenează  zâmbind ce-i fericirea.

Alt deget pune amprenta pe-o rază dantelată

Ce-mprăştie iubire către o lume-ntreagă.

Trei degete în aer salută ceruri crude

Ce caută în suflet un lac să se scufunde,

Sunt ceruri fragede, prea dornice de viaţă

Şi nori senini de gânduri cu poftă mă răsfaţă.

Te iert că ai pătruns atât de-adânc în suflet

Şi ai  rugat un nor să-mi dăruiasc-un cântec,

Un cântec de iubire, un cântec despre viaţă

Şi despre tot ce vede pe-a sufletului faţă.

O faţă fără riduri cu gura voluptosă

Ce-ntreabă tot mai des ce gânduri te apasă,

Iar ochii verzi ai sufletului tău

Mă strâng în braţe cu forţa unui zeu.

Sunt două mâini ce-mi povestesc mereu

Despre înţelepciune, dragoste şi eu

Un eu ce caută privind nemărginirea

Un sentiment intens şi pur cum e IUBIREA.