>> Ne gasiti pe www.proliteratura.eu

Fraţilor, n-aţi fost nici primii şi nici ultimii,

ce faceţi voi în poeziile voastre

au făcut-o alţii în proza lor

cu un secol în urmă;

,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,

nu vă supăraţi,

dar nu-mi plac marius ianuş

savatie sau ţupa

(cu durere-n suflet va spun

mă doare-n pupa)

în schimb mi-au plăcut gelu vlaşin,

claudiu komartin, curge firesc versul lui

ca un vin, dar doar puţin

în poemul mona;

de poetese nu mai vorbesc,

nu vreau să le jignesc,

le-am răsfoit doar,

nu am putut să le citesc,

m-au plictisit îngrozitor,

nu mai ştiu cum să şocheze

pizdele astea urâte obeze,

ori astea-s copilării, domnilor,

poezia trebuie că este mult mai mult

trebuie că este

,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,

dar vă voi citi mereu nu ca poeţi,

ci ca prozatori scurţi,

nu, nu înţelegeţi, nu vreau să jignesc,

nu-s pus pe ceartă

şi nu pot să mă fac bine înţeles

printr-o tastatură cu riduri pe faţă

,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,, ,,,,,,

nu vă supăraţi pe mine,

sunt doar un simplu cititor,

deloc pudibond, un derbedeu manierat,

un vagabond analfabet, stilat

al vostru, nicuşor

băiat de curte, crescut în Obor.

Iubita mea mă înşeală cu vântul,

fumează cu el aceeaşi ţigară,

o văd zilnic cu părul încâlcit

şi cămaşa răvăşită

ca după o noapte de tăvăleală;

iubita mea mă înşeală cu vântul.

eu sunt trist

sau… nu,

mă îmbăt des,

cânt la chitară

şi sriu poezii

fără înţeles.

şi… de-aia… din când în când

o înşel şi eu cu ploaia.

Mon cher, eu mă declar mişel
eu mă declar un don juan cu act
un derbedeu politicos stricat
cu-n ceas Seiko-n pieptul spart
care-mi rage ba tic ba tac.

Mon cher, eu le-am fumat pe toate,
Zeiţe, poetese, curve, şteoarfe
Toate le-am tăvălit duhnind banal
A poezie de canal

Şi le-am stors scrâşnind din dinţi, din oase
De tot ce-aveau amar şi miere,
Am sfâşiat fuste soioase
Până-mi făceau infarct caii putere..

De-aceea-ţi scriu, să ştii şi tu
Cât mult de da zace-ntr-un nu
Scăpat din gura de femeie;
Din sfârcuri şapte curcubeie
Din pulpe ude lacrimi crude
Din glezne – paişpe vieţi de bezne
Din mijlocul tras prin inele
Se zbat pe jar ţicănci pantere

Mon cher, ochiul sculptat de pleoape
Oarbe
Şi gene cu rimel troiene –
Ochiul ei pişe ploi mioape,
Ploi de toamnă,
v-a căzut frunza pe gânduri, Eva, doamnă.!.

De aceea-ţi zic mon cher lichea,
muşc-o de sfârcul decăzut în stea
căci ce ar fi femeia fără ţâţa ei
din care curge toamna ceai călâi de tei.

P.S: Şi spune-i aşa când vrei s-o-nebuneşti:
a venit un nor la mine
să îmi plouă despre tine.

Mon cher, eu mă declar mişel – poveşti!