>> Ne gasiti pe www.proliteratura.eu

Mon cher, eu mă declar mişel
eu mă declar un don juan cu act
un derbedeu politicos stricat
cu-n ceas Seiko-n pieptul spart
care-mi rage ba tic ba tac.

Mon cher, eu le-am fumat pe toate,
Zeiţe, poetese, curve, şteoarfe
Toate le-am tăvălit duhnind banal
A poezie de canal

Şi le-am stors scrâşnind din dinţi, din oase
De tot ce-aveau amar şi miere,
Am sfâşiat fuste soioase
Până-mi făceau infarct caii putere..

De-aceea-ţi scriu, să ştii şi tu
Cât mult de da zace-ntr-un nu
Scăpat din gura de femeie;
Din sfârcuri şapte curcubeie
Din pulpe ude lacrimi crude
Din glezne – paişpe vieţi de bezne
Din mijlocul tras prin inele
Se zbat pe jar ţicănci pantere

Mon cher, ochiul sculptat de pleoape
Oarbe
Şi gene cu rimel troiene –
Ochiul ei pişe ploi mioape,
Ploi de toamnă,
v-a căzut frunza pe gânduri, Eva, doamnă.!.

De aceea-ţi zic mon cher lichea,
muşc-o de sfârcul decăzut în stea
căci ce ar fi femeia fără ţâţa ei
din care curge toamna ceai călâi de tei.

P.S: Şi spune-i aşa când vrei s-o-nebuneşti:
a venit un nor la mine
să îmi plouă despre tine.

Mon cher, eu mă declar mişel – poveşti!