eu mă declar un don juan cu act
un derbedeu politicos stricat
cu-n ceas Seiko-n pieptul spart
care-mi rage ba tic ba tac.
Mon cher, eu le-am fumat pe toate,
Zeiţe, poetese, curve, şteoarfe
Toate le-am tăvălit duhnind banal
A poezie de canal
Şi le-am stors scrâşnind din dinţi, din oase
De tot ce-aveau amar şi miere,
Am sfâşiat fuste soioase
Până-mi făceau infarct caii putere..
De-aceea-ţi scriu, să ştii şi tu
Cât mult de da zace-ntr-un nu
Scăpat din gura de femeie;
Din sfârcuri şapte curcubeie
Din pulpe ude lacrimi crude
Din glezne – paişpe vieţi de bezne
Din mijlocul tras prin inele
Se zbat pe jar ţicănci pantere
Mon cher, ochiul sculptat de pleoape
Oarbe
Şi gene cu rimel troiene –
Ochiul ei pişe ploi mioape,
Ploi de toamnă,
v-a căzut frunza pe gânduri, Eva, doamnă.!.
De aceea-ţi zic mon cher lichea,
muşc-o de sfârcul decăzut în stea
căci ce ar fi femeia fără ţâţa ei
din care curge toamna ceai călâi de tei.
P.S: Şi spune-i aşa când vrei s-o-nebuneşti:
a venit un nor la mine
să îmi plouă despre tine.
Mon cher, eu mă declar mişel – poveşti!
5 comentarii:
Super, modern si frumos. Chiar stii sa le "faci sa sune din coada" si sa pastrezi subiectul.Interesanta si ideea.
bravo marius si bine ai venit
domnilor, va foarte multumesc. bine v.am gasit si sper sa ne simtim bine! cu prietenie, marius.
Eu ce o sa ma fac, ca nu stiu sa scriu poezii? Superba intr-adevar. 10 de la mine. :)
@oana, te pricep la proza si de ce nu faci si tu avampremiere
Trimiteți un comentariu