nu mă mai încape
îmi spun adormit
de fiecare dată
salteua mi se pare străina
care mă invită
nocturn
matinal să îmi admire
pulearţul răvăşit
de singurătate
nu poţi scăpa
decât dezlegat
îmi strigă încă bunica
din cerul de vizavi
s-au mutat două îngeroaice
cu picioare până la clopotniţă
aş putea folosi liftul
şi aş deveni primul navetist
fericit
nu voi ştii niciodată cum e
să te trezeşti în fiecare dimineaţă
cu an alt nume scrijelit
în piept
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu