>> Ne gasiti pe www.proliteratura.eu

nici o greşeală
nu mă mai încape
îmi spun adormit
de fiecare dată
salteua mi se pare străina
care mă invită
nocturn
matinal să îmi admire
pulearţul răvăşit
de singurătate
nu poţi scăpa
decât dezlegat
îmi strigă încă bunica
din cerul de vizavi
s-au mutat două îngeroaice
cu picioare până la clopotniţă
aş putea folosi liftul
şi aş deveni primul navetist
fericit
nu voi ştii niciodată cum e
să te trezeşti în fiecare dimineaţă
cu an alt nume scrijelit
în piept

doar inima mi-a rămas mică
mică
cât bobul de rouă
cât ochiul de corb
implozie a trecutului
pe retina mea
cuvintele flutură
viaţa
de-a josul în sus
numele tău ca un dumicat
prea mare sufocă
speranţa mea
anorexică iubirea
de sânii tăi s-a lipit
o inimă nouă decapotabilă
şi parcă n-ar fi fost de ajuns
m-ai îmbrâncit fericită
sub literele
celui mai flegmatic
adio
o batistă
sau un sărut busolă
să-mi fi lăsat

inima mi-a rămas mică
mică
monopost
pe circuitul singurătăţii

tu laşi în urmă cuvinte
galbene roşii
triste
surâzătoare împleteşti
lacrimi zmeie
pentru cerul nouă
mângâi copaci
şi mă urăşti
rătăcită de teama rătăcirii
eşti tot mai înaltă
sau eu tot mai nimic
printre cuvintele tale

confeti