M-a sunat Toader Şteţca de la Paris. Ca în fiecare an de Crăciun şi de Paşti, şi-a sunat prietenii din ţară. Sunt zilele în care dorul capătă o dimensiune sacerdotală, mistică, şi Toader sună atunci ca după pomelnic. Eu eram cam al 60-lea. Înainte de mine îl sunase la Braşov pe Mircea Sevaciuc, la care tocmai veniseră colindătorii… I-au ascultat împreună şi astfel Toader, care se afla în Franţa, a fost colindat în România… Pe urmă m-a sunat pe mine, cum v-am spus. “Toadere - zic - , ce le-ai ura tu românilor de Crăciun?”. A stat câteva clipe pe gânduri şi mi-a spus: “M-am uitat şi eu la televizor şi am văzut cum s-a aruncat băiatul acela de la balcon. Mă gândesc că ceva se întâmplă, ceva se apropie… Le-aş ura românilor mei să fie pregătiţi cu sufletul, să fie demni. Să le dea Dumnezeu sănătate şi să nu mai stea cu mâna întinsă!”
Citeste si pe CERTITUDINEA
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu