Întunecat e râul, e sticlos.
Bulbuci de aer înfloresc, rotund,
Mânaţi peste ţărâna de pe fund,
Durerea-ndoaie crengi de chiparos.
Ne-atinge pleata apa vijelioasă
Când scoatem cap cu buze vineţi, moi,
Cu-n ochi prelins în lacrimi de puroi,
În râul negru ţintuit de spini.
Cântaţi, surori, cu voce tânguioasă,
Dulce ca mierea, pentr-un vrej fetid,
Loviţi în craniul sec, sărut candid
Puneţi pe-obrajii lui de lepră plini.
din
The Year’s Best Fantasy And Horror (vol. II)
Nemira, mai 2009
1 comentarii:
Originalul:
Nymphs Finding the Head of Orpheus
The water has a glassy hue
A mass of airy bubbles cling to curls
That tumble through the river-bottom marls,
And cypresses hung heavy with their woe.
Our hair-tips touch the water’s urgent tow
As we lift this possessor of blue lips
And single eye that out its substance weeps
From the dark river bound by thorny may.
Now sing, my sisters, piercingly and slow,
And sweetly as the honey of the comb,
For this rank weed, and beat the hollow drum,
And kiss and turn the leperous cheeks away.
Trimiteți un comentariu