Atunci când mă pierd prin deşertul sufletului meu trăiesc momente de reală satisfacţie... Izolarea temporară mă copleşeşte de foarte multe ori ca o izbăvire, chiar dacă o asemenea comparaţie poate părea uşor forţată... Nu pozez în Gânditorul de la Hamangia, fiindcă surplusul meu de gânduri se constituie în balast personal pe care nu întotdeauna îl arunc spre a fi lecturat de alţi oameni. Într-o eră definită prin inflaţie de timp, a citi sau a filozofa pe teme născute din gândurile altora nu este chiar suprema dorinţă cotidiană.
Cu toate acestea, sunt şi momente în care simt nevoia să strig către lumea înconjurătoare şi atunci mă aşez în faţa laptop-ului şi scriu... Gândurile mele formează propoziţii şi fraze, se prind într-un dans al cuvintelor şi se propagă către toţi participanţii la acest joc care mai este cunoscut şi sub numele de viaţă... Spun „joc” pentru că de multe ori părem aşezaţi la o masă în faţa căreia un crupier – care nu trebuie identificat neapărat cu Dumnezeu – împarte fiecăruia cărţi... Norocoşii se ridică de la masa vieţii satisfăcuţi, cu buzunarele pline. Ghinioniştii – de ce sunt întotdeauna mai mulţi decât norocoşii? – merg în faţa oglinzii, îşi dau palme şi apoi se reîntorc la masa de joc pentru a-şi provoca din nou destinul... Dacă preferaţi ruleta în locul cărţilor de joc, atunci pot să spun că viaţa noastră curge un anumit număr de ani – chestie de longevitate – în funcţie de o bilă nevăzută care cade pe „par” sau „impar”. Nu ştiu dacă Ruleta Vieţii este „aranjată” de mâini dibace sau dacă putem face în aşa fel încât să alegem par sau impar şi să câştigăm de fiecare dată... Pur şi simplu nu găsesc acest răspuns... Destinul fiecăruia dintre noi rămâne sinuos, iar singura constantă se dovedeşte a fi momentul în care cazinoul se închide şi suntem obligaţi să ne retragem de la masa de joc pentru a fac loc altora...
Cristian LISANDRU
Cu toate acestea, sunt şi momente în care simt nevoia să strig către lumea înconjurătoare şi atunci mă aşez în faţa laptop-ului şi scriu... Gândurile mele formează propoziţii şi fraze, se prind într-un dans al cuvintelor şi se propagă către toţi participanţii la acest joc care mai este cunoscut şi sub numele de viaţă... Spun „joc” pentru că de multe ori părem aşezaţi la o masă în faţa căreia un crupier – care nu trebuie identificat neapărat cu Dumnezeu – împarte fiecăruia cărţi... Norocoşii se ridică de la masa vieţii satisfăcuţi, cu buzunarele pline. Ghinioniştii – de ce sunt întotdeauna mai mulţi decât norocoşii? – merg în faţa oglinzii, îşi dau palme şi apoi se reîntorc la masa de joc pentru a-şi provoca din nou destinul... Dacă preferaţi ruleta în locul cărţilor de joc, atunci pot să spun că viaţa noastră curge un anumit număr de ani – chestie de longevitate – în funcţie de o bilă nevăzută care cade pe „par” sau „impar”. Nu ştiu dacă Ruleta Vieţii este „aranjată” de mâini dibace sau dacă putem face în aşa fel încât să alegem par sau impar şi să câştigăm de fiecare dată... Pur şi simplu nu găsesc acest răspuns... Destinul fiecăruia dintre noi rămâne sinuos, iar singura constantă se dovedeşte a fi momentul în care cazinoul se închide şi suntem obligaţi să ne retragem de la masa de joc pentru a fac loc altora...
Cristian LISANDRU
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu