>> Ne gasiti pe www.proliteratura.eu

Socant! Scandalos si rupte-n 4 bucati! Femeia în 4 specii

2012-02-04T04:06:00.000-08:00

Socant! Scandalos si rupte-n 4 bucati! Femeia în 4 specii

Măria. Sau despre a fi demn şi a lupta cu problemele

2012-02-01T05:19:00.000-08:00

Măria. Sau despre a fi demn şi a lupta cu problemele

Indicele ART Consacrat, argument pentru includerea pieţei de artă la Bursa de Valori Bucureşti

2012-01-30T23:30:00.000-08:00

Indicele ART Consacrat este un grafic care reprezintă evoluţia săptămânală a pieţei de artă din România. Acesta se referă la un grup de 100 cei mai cunoscuţi artişti români ai tuturor perioadelor şi pune în evidenţă, folosind o formulă de calcul, importanţa vânzărilor publice realizate de aceştia în săptămâna precedentă.

Indicele ART Consacrat poate fi privit ca o oglindă a aprecierii operelor de artă românească, de interes inclusiv din perspectivă culturală. Totodată, este un valoros instrument investiţional, întrucât oferă date exacte despre piaţă celor implicaţi sau interesaţi de tranzacţiile cu artă.

Indicele ART Consacrat reprezintă un demers profesional, care susţine proiectul de includere a pieţei de artă la Bursa de Valori Bucureşti, eveniment aşteptat în toamna lui 2012.

Exclusiv! Am aflat unde se află preşedintele Traian Băsescu Galerie foto+mini interviu

2012-01-15T04:41:00.000-08:00

Exclusiv! Am aflat unde se află preşedintele Traian Băsescu Galerie foto+mini interviu

Exclusiv! Petre Roman: „Traian Băsescu m-a rugat să-i intermediez o întâlnire cu Miron Cozma”

2012-01-14T08:00:00.000-08:00

Exclusiv! Petre Roman: „Traian Băsescu m-a rugat să-i intermediez o întâlnire cu Miron Cozma”

Cand incerci sa predai lectii de moralitate, vezi ca altcineva sa nu predea lectii de imoralitate. Alexandru Petria, ciorditorul de articole?!

2012-01-13T13:57:00.000-08:00

Cand incerci sa predai lectii de moralitate, vezi ca altcineva sa nu predea lectii de imoralitate. Alexandru Petria, ciorditorul de articole?!

ballerina of time

2012-01-13T02:30:00.000-08:00

you would keep whistling like it was Sunday
though it was Thursday still
the black Thursday
when Judas was counting his pieces of silver
but you knew-it-not
and would not have cared, anyway
you would whistle like it was Sunday
every day
making wide pirouettes
in too narrow a world
just like your grandma once had taught you
in the asylum yard
you kept on whistling
unbothered
airs split on your shoulders
you kept counting craftily
all those seconds since your
parting with me
‘t would be late
if I stopped your endless counting right
now
tomorrow
or some day
but I will come to see you every year
whistling like it’s Sunday
while it is

Thursday

Doar încă o poveste. Una din cartier …

2011-12-22T23:55:00.000-08:00

Doar încă o poveste. Una din cartier …

JOHN WAYNE SCOS LA LICITATIE!

2011-10-08T05:32:00.001-07:00

Peste 700 de obiecte care i-au aparţinut lui John Wayne, vândute la licitaţie

Bereta pe care actorul american John Wayne a purtat-o în filmul de acţiune "Beretele verzi/ The Green Berets" din 1968 s-a vândut cu 179.200 de dolari, în cadrul unei licitaţii care s-a desfăşurat la Los Angeles.
Printre obiectele care au fost vândute în cadrul acestei licitaţii s-au aflat peticul din piele neagră pe care actorul John Wayne l-a purtat peste ochiul stâng în timpul filmărilor pentru "O sută de dolari pentru şerif/ True Grit" (1969), care s-a vândut cu 47.800 de dolari, dar şi trofeul Globul de Aur pe care l-a primit pentru acelaşi film, care s-a vândut cu 143.000 de dolari.
Pălăria de cowboy pe care John Wayne a purtat-o în filmele "Big Jake" şi "The Cowboys", a fost achiziţionată pentru suma de 119.500 de dolari.

burlak

2011-06-24T04:38:00.001-07:00

nici o greşeală
nu mă mai încape
îmi spun adormit
de fiecare dată
salteua mi se pare străina
care mă invită
nocturn
matinal să îmi admire
pulearţul răvăşit
de singurătate
nu poţi scăpa
decât dezlegat
îmi strigă încă bunica
din cerul de vizavi
s-au mutat două îngeroaice
cu picioare până la clopotniţă
aş putea folosi liftul
şi aş deveni primul navetist
fericit
nu voi ştii niciodată cum e
să te trezeşti în fiecare dimineaţă
cu an alt nume scrijelit
în piept

aproape omucidere

2011-06-24T04:38:00.000-07:00

doar inima mi-a rămas mică
mică
cât bobul de rouă
cât ochiul de corb
implozie a trecutului
pe retina mea
cuvintele flutură
viaţa
de-a josul în sus
numele tău ca un dumicat
prea mare sufocă
speranţa mea
anorexică iubirea
de sânii tăi s-a lipit
o inimă nouă decapotabilă
şi parcă n-ar fi fost de ajuns
m-ai îmbrâncit fericită
sub literele
celui mai flegmatic
adio
o batistă
sau un sărut busolă
să-mi fi lăsat

inima mi-a rămas mică
mică
monopost
pe circuitul singurătăţii

nepământeană

2011-06-24T04:36:00.000-07:00

tu laşi în urmă cuvinte
galbene roşii
triste
surâzătoare împleteşti
lacrimi zmeie
pentru cerul nouă
mângâi copaci
şi mă urăşti
rătăcită de teama rătăcirii
eşti tot mai înaltă
sau eu tot mai nimic
printre cuvintele tale

confeti

Iubirea e pe 24 ianuarie: proză arhiscurtă de Bogdan Bărbieru | ÎNK TÂNĂR, ÎNK CITITOR

2011-02-24T10:22:00.000-08:00

Iubirea e pe 24 ianuarie: proză arhiscurtă de Bogdan Bărbieru | ÎNK TÂNĂR, ÎNK CITITOR

Maratonul „Iubirea e pe 24 februarie”

2011-02-23T13:11:00.000-08:00

Maratonul „Iubirea e pe 24 februarie”

scrisoarea unui tata

2011-02-18T07:15:00.001-08:00

scrisoarea unui tata

Dragoste la conac (parodie)

2011-02-18T00:08:00.000-08:00

Frosa vine, sol de pace, c-o batistă-n făcăleţ.
Doamna, strâmb privind la dânsa, o întreabă cu dispreţ:
- Ce vrei, tu?
- Eu? Bună pace! Da, de n-o fi cu bănat,
Domnul ar vrea ca să vă vază. Da mă jur pe ochi că-i beat.

... citeşte toată parodia

CELE mai populare tradiţii, obiceiuri şi superstiţii in noaptea dintre ani

2010-12-30T02:19:00.000-08:00

2010-12-26T08:07:00.000-08:00

M-a sunat Toader Şteţca de la Paris. Ca în fiecare an de Crăciun şi de Paşti, şi-a sunat prietenii din ţară. Sunt zilele în care dorul capătă o dimensiune sacerdotală, mistică, şi Toader sună atunci ca după pomelnic. Eu eram cam al 60-lea. Înainte de mine îl sunase la Braşov pe Mircea Sevaciuc, la care tocmai veniseră colindătorii… I-au ascultat împreună şi astfel Toader, care se afla în Franţa, a fost colindat în România… Pe urmă m-a sunat pe mine, cum v-am spus. “Toadere - zic - , ce le-ai ura tu românilor de Crăciun?”. A stat câteva clipe pe gânduri şi mi-a spus: “M-am uitat şi eu la televizor şi am văzut cum s-a aruncat băiatul acela de la balcon. Mă gândesc că ceva se întâmplă, ceva se apropie… Le-aş ura românilor mei să fie pregătiţi cu sufletul, să fie demni. Să le dea Dumnezeu sănătate şi să nu mai stea cu mâna întinsă!”

Citeste si pe CERTITUDINEA

AC/DC a rămas fără toboşar, iar turneul mondial ar putea fi întrerupt

2010-12-01T03:15:00.000-08:00

AC/DC a rămas fără toboşar, iar turneul mondial ar putea fi întrerupt

2010-11-16T23:06:00.000-08:00

Vineri, 26 noiembrie 2010, la ora 18,00, la Sala de spectacole a Universităţii Populare “Ioan I. Dalles”, va avea loc concertul-dezbatere "ION CREŢEANU şi LIRA TRACĂ - Cântece ţărăneşti acompaniate la cobză". Este primul eveniment al proiectului RENAŞTEREA SPIRITULUI DALLES, iniţiat de Asociaţia IRSCA Gifted Education, în parteneriat cu Universitatea Populară “Ioan I. Dalles”. Proiectul se derulează sub egida ACADEMIEI ROMÂNE. Biletele se găsesc la Casa de bilete a Universităţii Populare “Ioan I. Dalles”, Bd. Nicolae Bălcescu nr. 18, Sector 1, Bucureşti. Preţul biletului: 15 lei

cele mai bune raspunsuri

2010-10-29T01:45:00.000-07:00

… la dezbaterea “Cum să depăşeşti un eşec în dragoste“.

Gabriela Elena:
Cand ti se intampla asa ceva in viata, suferi si numesti experienta ca fiind un ESEC. Dar daca dupa ce trece timpul si ranile se cicatrizeaza, judecand la rece, realizezi ca a fost spre binele tau si ca persoana pe care ai iubit-o, chiar nu era potrivita sa-ti stea alaturi toata viata? Te-ai gandit? Poate chiar aceasta prietenie a slefuit mai frumos sufletul tau pe care il vei darui aceleia cu care-ti vei intemeia o familie.Deci, in tot raul… ESTE SI UN BINE.

VASILICA ILIE
Se sufera din ambele parti, cand se iubeste din ambele parti. Cred ca o relatie, indiferent daca este de durata mai scurta sau mai lunga, are motivele ei cand se ajunge la o despartire definitiva, asa ca, uneori frumoasele amintiri sunt umbrite de faptele care au dus la aceasta despartire. Dar, ca sa depasesti acel esec, trebuie sa-ti impui in fiecare zi sa nu te mai gandesti la ce a fost, trebuie sa lupti cu tine, sa-ti reorientezi gandurile in alte preocupari si sa nu ai timpi morti, deci, foarte preocupat; mergi la serviciu, in timpul liber scrii, mergi la spectacole de teatru, opera, opereta, mergi la un cenaclu, lansari de carte, vernisaje de pictura, iti faci prieteni virtuali, participi la comentarii sub textele lor, etc…Daca la inceput durerea este prea mare, plangi, plansul te descarca nervos, poti sa si urli in intimitatea ta, dar nu te lasa prada gandurilor negative care duc la o stare depresiva, anxietate, labilitate, etc. In fiecare zi este bine sa spui o rugaciune (“Tatal nostru”winking, sa te uiti in oglinda inainte sa iesi din casa si sa-ti spui ca esti ok, (cu timpul ti se imprima in subconstient) iar cand mergi pe strada sa observi un pom care inmugureste sau caruia ii cade frunza, sa admiri o floare, un om, sa auzi un tril, un cantat de greier…Principalul este sa simti ca traiesti, ca te iubesti pe tine, ca te respecti, astfel poti iubi, respecta si darui, mai departe. Nu trebuie sa-ti incarci sufletul cu rautati, invidie, razbunari si sa te gandesti la persoana respectiva din aceasta perspectiva ci sa spui: “a fost”, “va fi”, privind lucrurile cu optimism si demnitate. Iata, acesta este sfatul meu, eu, care am trecut printr-o experienta destul de nefericita…

MARIANA CIUREZU
Dragostea te infasoara si te duce infr-o lume minunata unde nu exista nici urat si nici rautate, dar…lumea asta se spulbera usor, un vant mai puternic si te trezesti ca realitatea este alta , oamenii nu mai sunt nici buni si nici frumosi si dragostea este o stare sufletesca care se risipeste cu trecerea timpului. Am cautat si eu de-a lungul timpului dragostea adevarata, dar ori visul meu este de neindeplinit si dragoste cum vreau eu nu exista sau nu am fost in stare sa recunosc dragostea adevarata cand a trecut pe langa mine.Totul este sa speri , sa nu uiti ca exista cineva care te iubeste cu afevarat si e doar o chestiune de timp pana va ve-ti intalni !

GRECU CONSTANTIN
când clipa îţi va fi mai grea,
şi cerul îţi va fi senin,
chiamă-mă şi am să revin,
ca altădată,în calea ta!
şi amintirile se vor reântoarece,
val vârtej,ca altă dată,
şi ce-am făcut ,iar vom mai face,
…şi mai,şi mai…lată!

de aici

Şoricika de trotuar grohaie. Again

2010-10-16T17:53:00.000-07:00

Şoricika de trotuar grohaie. Again

Legi bizare sau tâmpite din lume

2010-09-24T23:27:00.000-07:00

click aici

Suprimarea marilor cotidiene româneşti interbelice

2010-09-23T12:12:00.000-07:00

Instalaţi la conducerea ţării, odată cu încetarea celui de-al doilea război mondial, liderii comunişti au început marea suprimare a celor care ar fi putut să îi contrazică. Aşa s-a ajuns ca marile ziare interbelice să fie închise. Ca şi acum, şi atunci ziarele erau susţineau diverse partide. Ziarele care susţineau partidele de stânga erau „Adevărul”, „ Dimineaţa” şi „Timpul”, iar dreapta era reprezentată de „Universul”, „Curentul” şi „Cuvântul”. Mai existau şi ziare de partid precum „Dreptatea”, „Viitorul” sau „Liberalul”. Nici unul nu susţinea regimul comunist. Lucru care a dus la înfiinţarea „Scânteiei”. citeste mai departe

Se cauta colaboratori pentru o revista pentru femei

2010-09-19T13:30:00.000-07:00

Se cauta colaboratori pentru o revista pentru femei

securitatea - obsesia herthei muller

2010-09-19T02:27:00.000-07:00

În romanul „Animalul inimii”, scriitoarea Hertha Muller prezintă atrocităţile făcute de către securitatea comunistă celor consideraţi „inamicii poporului”, paşii după care se ghidau securiştii: umilinţă, hărţuire, tortură, fabricarea de probe, internarea în spitale de nebuni şi crimă. De astfel, în majoritatea volumelor semnate Hertha Muller este prezentă obsesia autoarei pentru securitatea pre-decembristă. Cartea, premiată cu IMPAC Dublin Literary, în 1998, este scrisă în memoria prietenilor ucişi în timpul regimului „roşu” şi a fost editată în România de abia anul trecut de către Editura Polirom. Preţul cărţii este de 22,95 de lei.

De-a ochelaristele...: Cu picioarele scurte...

2010-09-02T04:54:00.000-07:00

De-a ochelaristele...: Cu picioarele scurte...: "M:arat ca bunica !!!!! S:ba nu,arati f bine. E:mi se pare mie sau ai ochii mai mari ? M:poftim??????NU SE POATE S: de ce esti rea ?arati bi..."

ION CREŢEANU ÎN ŢARA OAŞULUI (I)

2010-08-28T12:07:00.000-07:00

Traducere – Nimfele găsind capul lui Orfeu, de Theodora Goss

2010-08-12T08:25:00.000-07:00

Întunecat e râul, e sticlos.

Bulbuci de aer înfloresc, rotund,

Mânaţi peste ţărâna de pe fund,

Durerea-ndoaie crengi de chiparos.

Ne-atinge pleata apa vijelioasă

Când scoatem cap cu buze vineţi, moi,

Cu-n ochi prelins în lacrimi de puroi,

În râul negru ţintuit de spini.

Cântaţi, surori, cu voce tânguioasă,

Dulce ca mierea, pentr-un vrej fetid,

Loviţi în craniul sec, sărut candid

Puneţi pe-obrajii lui de lepră plini.

din

The Year’s Best Fantasy And Horror (vol. II)

Nemira, mai 2009

BRAND LA BRAND TRAGE. Valiza de călătorie a lui Eminescu era Louis Vuitton, iar ceasul de aur avea marca Breguet

2010-06-18T12:37:00.000-07:00

Pe 15 iunie se împlinesc 111 ani de la moartea bizară şi neelucidată a poetului. Evident, instituţiile culturale îl sărbătoresc, fiecare cum se pricepe. Majoritatea festivităţilor comemorative au un iz convenţional şi conformist, pentru că însăşi data acestei comemorări a devenit canonică. Printre evenimentele de acest fel legate de data morţii, una a fost în mod spectaculos insolită, atât în ceea ce priveşte ineditul detaliilor, cât şi prin noua perspectivă pe care o conferă personalităţii lui Mihai Eminescu. Este vorba de expoziţia „Novele eminesciene”, care a avut loc pe 10 iunie la Biblioteca Metropolitană Bucureşti, al cărei custode este Dan Toma Dulciu.

Printre obiectele care compun această expoziţie se numără primul film documentar despre Eminescu, realizat de Octav Minar în 1914 (Subsemnatul a fost primul care a semnalat în spaţiul public existenţa acestui film, „dezgropat” de la Arhiva Naţională de Filme de Ion C. Rogojanu şi Dan Toma Dulciu), masca mortuară a lui Eminescu (colec]ia Adrian Boeriu), o copie a fotografiei de la Praga din 1869, realizată (în 1896) în atelierul unui vestit fotograf din Craiova pe nume Heitler, o fotografie inedită din 1888, în care-i putem vedea pe Eminescu, Veronica Micle, Caragiale şi Vlahuţă (colecţia Adrian Boeriu), inelul de aur cu monogramă al poetului, dar mai ales valiza de călătorie şi ceasul de aur.

Valiza de piele, atribuită mărcii Louis Vuitton

Acestea din urmă sunt valoroase în primă instanţă prin ele însele, demonstrând că Mihai Eminescu nu era un sărăntoc rebel, aşa cum ni l-au prezentat manualele comuniste, ci un aristocrat boem care, atunci când răbda de foame îngropându-se printre manuscrise, nu o făcea împins de nevoie, ci de febra creaţiei. Dar ceea ce plasează personalitatea poetului în zona „high-life” este rafinamentul unor accesorii şi, mai ales, marca acestora. Geanta de călătorie, de pildă, are o poveste postumă emoţionantă. În urmă cu doi ani, la colecţionarul Cristian Ştefănescu a venit o bătrânică şi i-a spus că a găsit în podul casei sale din Bucureşti „un obiect care are legătură cu Eminescu”. Curios, Cristian Ştefănescu a rugat-o să i-l arate. Bătrâna i-a adus o valiză de piele, care avea pe ea o etichetă metalică pe care era inscripţionat numele M. Eminovici. Colecţionarul, emoţionat, a achiziţionat-o pe loc. Cercetările ulterioare au scos la iveală faptul că valiza a fost cumpărată de Eminescu (sau i-a fost cumpărată) în perioada în care era bolnav şi pleca să se trateze în Austria, dar în orice caz înainte de anul 1887. Faptul că are lipite pe ea şi etichete de prin locuri în care Eminescu n-a fost niciodată (sau nu avem documente în acest sens) denotă că fusese cumpărată „la mâna a doua”. Cercetările au mai scos însă la iveală ceva: calitatea excepţională a obiectului, unii cunoscători atribuind-o atelierelor Louis Vuitton din Paris, celebre încă de pe vremea aceea. „Din păcate, marca Louis Vuitton nu a început să-şi inscripţioneze numele pe produse decât din anul 1897”, spune Dan Toma Dulciu, custodele expoziţiei. „Deci, în acest moment, nu avem decât cuvântul cunoscătorilor. Cristian Ştefănescu a solicitat însă celebrei mărci expertizarea genţii de voiaj a lui Eminescu şi urmează să aflăm în curând dacă specialiştii care şi-au dat cu părerea s-au înşelat sau nu”.

O marcă pentru Eminescu şi pentru „greii” lumii

Dar, dacă în privinţa genţii de voiaj nu avem garanţia specialiştilor de la firma Louis Vuitton, în privinţa ceasului de aur al lui Eminescu istoria este aproape la vedere, fiind recuperată aproape integral din mai multe referinţe istorice. În 1909, la 20 de ani de la stingerea din viaţă a poetului, Corneliu Botez scria, în legătură cu existenţa acestui ceasornic, următoarele cuvinte: "Pe la începutul lui iulie 1881, Gh. Eminovici, tatăl poetului, a venit la Bucureşti ca să vadă pe poet, care se găsea în capitală. Cu această ocazie, a cumpărat şi dăruit poetului un ceas de aur cu lanţ, care l-a costat 40 de galbeni".
40 de galbeni însemna enorm la vremea aceea. Cu un singur galben se puteau cumpăra doi boi, aşa că preţiosul ceas al lui Eminescu valora cât o cireadă de boi sau de vaci. De ce era atât de scump acel ceas? Aflăm dintr-o mărturie a istoricului literar Graţian Jucan: „E un ceas de aur, de buzunar, cu 3 capace: unul în faţă şi două în spate. Pe capacul din faţă e gravat un monogram: E.H., desigur iniţialele vechiului proprietar. Pe capacul din spate, la mijloc, e reprezentată o floricică. Pe verso, în interior: k/18 (18 carate); 21180; P.F. Pe capacul din interior N 27780. Echappement a ancre ligne droite 15 rubis; Balancier Chronometre; Spiral Breguet. Pe verso: 21180. E un ceas cu cheie, de 77 grame greutate şi un diametru de 46 mm”. În această referire întâlnim şi explicaţia valorii acelui ceas : era un Breguet. Asemenea ceasuri au purtat Maria Antoaneta, Napoleon Bonaparte, Stendhal, Puşkin, Alexandre Dumas, Max Jacob, Winston Churchill etc., iar astăzi le întâlnim la Putin, la Sarkozy şi la regina Angliei.
„Ce faci c-un ceasornic? Te uiţi la el. Pe când cu tine?”

Cât de important şi încărcat de semnificaţii era acest obiect în viaţa de zi cu zi a lui Eminescu, aflăm chiar de la poet, dintr-o scrisoare trimisă Veronicăi Micle, la 17 februarie 1882: "Şi încă să mai ştii una. Mi-am scos ceasornicul meu de aur de unde şedea cu chirie la părintele Strul Avrum şi mă fudulesc cu el. Ştii tu că el e pururea posibilitatea imediată de-a te aduce la Bucureşti cu nepusă-n masă, căci el reprezintă oricând capitalul necesar pentru transportul celui mai scump odor ce-l am eu în Iaşi, încât eu îmi imaginez următoarea consecuţiune în prezenţa celor două odoare ale mele: când tu vei fi aici, el poate lipsi, cînd tu vei lipsi, el va-ncerca să vie la loc. Îţi poţi tu închipui a cui prezenţă o prefer. Ce faci c-un ceasornic? Te uiţi la el. Pe când cu tine? Câte nu facem noi de par ceasurile minute şi zilele sferturi de ceas?".

Un Breguet pentru un paşaport

Ce s-a întâmplat cu preţiosul ceas de aur după moartea lui Eminescu, aflăm tot de la istoricul literar Graţian Jucan: „După moartea lui Ioan Drogli (primul soţ al Aglaei, sora poetului - n.r.), în 1887, Aglaia s-a recăsătorit cu căpitanul austriac Heinrich Gareiss (1859-1931) Edle von Döllizsturm, în 1890, avansat în timp până la gradul de colonel. După moartea Aglaiei, în 1900, … obiectele au rămas în posesia soţului ei. Acesta s-a recăsătorit şi a avut un fiu, tot cu numele de Heinrich Gareiss, ajuns medic chirurg, doctor emerit, în Câmpulungul Moldovenesc, care, din familie, a deţinut în proprietatea sa: două dulapuri de haine, mobilă stil vienez… ceasul de aur (fără lanţ) şi inelul de aur al poetului… Doctorul emerit a mai deţinut o vreme 4-5 scrisori de-ale poetului, adresate Aglaiei, care s-au pierdut în timpul celui de-al doilea război mondial, în bombardamentul de la Drezda. Armatele germane în retragere l-au luat forţat în Germania, de unde mai târziu a revenit… Heinrich Gareiss a donat ceasul şi inelul poetului complexului muzeal din Iaşi, prin prof. Ion Arhip, atunci directorul muzeelor ieşene, în schimbul obţinerii unui paşaport pentru Germania, unde se stabilise fiul său, tot doctor, şi voia să plece acolo. Personal, am fost girantul şi mijlocitorul acestor tranzacţii, cu bucuria de-a le fi ştiut rămase în ţară. Doctorul a primit, prin organele în drept, paşaportul şi a plecat”.
Ceasul de aur cu spiral Breguet şi inelul de aur cu monogramă ce au aparţinut poetului naţional constituie acum mândria Casei Pogor din Iaşi. Iar geanta de călătorie atribuită atelierelor Louis Vuitton se află în colecţia de artefacte preţioase a lui Cristian Ştefănescu din Bucureşti. Aceste obiecte insolite au fost puse la dispoziţia lui Dan Dulciu pentru realizarea expoziţiei „Novele eminesciene” de la Biblioteca Metropolitană. La realizarea expoziţiei şi-au dat, aşadar, concursul: Biblioteca Metropolitană Bucureşti, Biblioteca şi Arhiva Ion C. Rogojanu, Biblioteca Judeţeană M. Eminescu - Botoşani, Asociaţia „Ospeţia din România” (preşedinte Mihai Acatrinei), matematicianul şi criptologul Ilie Torsan, Adrian Boeriu (Galeriile Zambaccian), colecţionarii Cristian Ştefănescu, Ioan T. Vescan şi Dan Toma Dulciu.

Autor: MIRON MANEGA

Citeşte şi pe CERTITUDINEA

Nelly Furtado - All Good Things (live world music awards 06)

2010-05-19T04:18:00.000-07:00

NOUTĂŢI DIN ISLANDA

2010-05-14T05:01:00.000-07:00

Fotografii facute saptamana trecuta in Islanda, de AUREL MIRON MANEA. Imaginile sunt preluate de pe site-ul LA VIE EN GRIS

Vezi si pe CERTITUDINEA

Rachel and Vincent's Argentine Tango - Strictly Come Dancing 2008 Semi-F...

2010-05-13T06:31:00.000-07:00

SĂ NU ZICEŢI CĂ N-AŢI ŞTIUT!

2010-05-12T22:22:00.001-07:00

Ceea ce se întâmplă acum în România este o batjocură fără precedent. Ni se induce pe toate căile concluzia că nu există soluţii. Soluţii există! Sunt simple, europene şi profund naţionale. Într-un an de zile România se poate redresa. Reamintesc afirmaţia lui Mugur Isărescu făcută în urmă cu un an: “Nu de bani are nevoie România, ci de gospodari”. Culmea, există şi gospodari! Nu-i întreabă nimeni, nu le cere nimeni părerea. Iar cei care-şi dau cu părerea, pe toate posturile Tv, în toate ziarele şi pe toate reţelele online, sunt oameni care n-au nicio legătură cu soluţiile. Sunt cel mult diagnosticieni. Unii foarte pricepuţi, de altfel, pentru că suntem, totuşi, o naţie cu un potenţial ridicat de inteligenţă. Gândim însă pe o temă INDUSĂ, nu pe cea IMPUSĂ DE REALITATE.

Ca şi când ei n-ar fi existat

Suntem bombardaţi, pe toate căile, cu diagnosticul fals că AVEM CANCER, diagnostic argumentat, ilustrat până la exasperare, cu aceleaşi şi aceleaşi imagini şi declaraţii. Suntem năuci, de parcă ne-a prins flama violetă şi nu mai distingem nimic. Privim, orbi, în direcţia în care se aud petarde şi sirene. Murim de sete lângă fântână, pentru că n-o vedem, privim în altă direcţie. Murim ca proştii, de un diagnostic fals, pus de paramedici politici retardaţi, corupţi sau plătiţi. N-AVEM CANCER, avem un virus! Un virus politic, fabricat în laborator. Nu e fatal, dar asta nu înseamnă că nu ne poate ucide. Vom muri, dar de mâna noastră, sau cu consimţământul nostru de a refuza antidotul. Suntem sedaţi, setaţi, mankurtizaţi să ne complacem în boală, în mizeria propriei putrefacţii, în blazare. Ne convine să acceptăm fantasma că suntem blestemaţi, că ne-am născut fără coloană vertebrală, că avem o ereditate infectă. Ca şi când n-ar fi existat Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş, Constantin Brâncoveanu, Mihai Eminescu, Brâncuşi, Eliade, Ţuţea, Paulescu, Vlaicu, Vuia, Coandă sau cei care au murit în temniţele comuniste, pentru că au refuzat pactul cu diavolul... Sau, un exemplu aproape anonim: profesorul meu de istorie din liceu, care nu-şi începea ora până nu deschidea harta României Mari. Iar când i-au furat-o o desena pe tablă... EI CE ERAU? Cirkizi? Găgăuzi? Tuaregi? Ne comportăm ca şi când n-am exista sau, şi mai rău, ca şi când n-ar exista Dumnezeu.

N-AVEM CANCER!

Încerc, de câteva luni, să atrag atenţia că există o soluţie simplă, un proiect impecabil şi extrem de economic, prin care România poate fi resuscitată şi relansată în cursă. Proiectul se numeşte MODELUL DE ŢARĂ. Autorul lui este tot un român, profesorul Florian Colceag, preşedintele IRSCA Gifted Education. Foarte puţini au avut răbdarea să-l cerceteze, şi mai puţini l-au înţeles (ceea ce este normal, pentru că este un model matematic, cu o teorie economică în spate), dar şi mai puţini, dintre cei care l-au înţeles, au avut vreo tresărire de interes pentru a-l susţine. Ca să nu fiu nedrept, au fost şi oameni care au simţit vibraţia mesajului şi au reacţionat prompt: “OK! Ce am de făcut?”
În ce constă eficacitatea acestui proiect? Simplu: 120 de oameni pot schimba România. Adică o pot salva... Nu reiau ceea ce am mai scris. Cei care sunt interesaţi vor accesa linkurile de mai jos...
Doamnelor şi domnilor, vă dau o veste proastă: N-AVEM CANCER! N-avem, aşadar, nicio scuză dacă murim ca proştii!

P.S. Proiectele: MODELUL DE ŢARĂ, NOUA CONSTITUŢIE şi PROGRAMUL DE RETEHNOLOGIZARE A ROMÂNIEI aparţin prof. Dr. Florian Colceag.

http://www.certitudinea.ro/

http://www.certitudinea.ro/articole/modelul-de-tara

http://www.certitudinea.ro/articole/modelul-de-Tara/view/modelul-de-TarA-interviu-cu-profesorul-florian-colceag-i

http://www.certitudinea.ro/articole/modelul-de-Tara/view/modelul-de-TarA-interviu-cu-profesorul-florian-colceag-ii

http://www.certitudinea.ro/articole/modelul-de-Tara/view/modelul-de-TarA-interviu-cu-profesorul-florian-colceag-iii

http://www.certitudinea.ro/articole/modelul-de-Tara/view/modelul-de-TarA-interviu-cu-profesorul-florian-colceag-iv

http://www.certitudinea.ro/articole/modelul-de-Tara/view/modelul-de-TarA-interviu-cu-profesorul-florian-colceag-v

http://www.certitudinea.ro/fisiere/file/MODEL%20DE%20TARA%20de%20Florian%20Colceag.pdf

http://www.certitudinea.ro/articole/modelul-de-Tara/view/o-aplicaTie-a-modelului-de-TarA-programul-de-retehnologizare-a-romaniei

http://www.certitudinea.ro/fisiere/file/Programul%20de%20Retehnololgizare%20a%20Romaniei.pdf

http://www.certitudinea.ro/articole/modelul-de-Tara/view/modelul-de-TarA-reforma-constitutiei

http://www.nouaconstitutie.ro/

DJ KHALED, AKON & TI "We Takin' Over"

2010-05-04T00:09:00.000-07:00

Pitbull - I Know You Want Me (Calle Ocho) (Available on ULTRA MIX 2 NOW!...

2010-05-04T00:06:00.000-07:00

Alex Gaudino Feat. Christal Waters - Destination Calabria

2010-05-02T06:55:00.000-07:00

subculturaonline.com

2010-04-29T03:08:00.000-07:00

vă invit pe situl subculturaonline.com
situl este foarte proaspat. scuzaţi-i unele nereguli (tehnice). aşteptăm cu drag colaboratori (ai securităţii) talentaţi.

Poezie absurdă

2010-03-28T15:06:00.000-07:00

Trilobaţi, trepanaţi,

Troglodiţi şi confraţi,

Deputaţi de câmp imberb,

Senatori astrali cu herb,

Din spiralata regresiune

Am segregat ce am a spune:

Azi galaxia ondulată

Transcende, axial pătrată,

Spre multiform, spre arid,

Spre reclonatul candid,

Spre ramolit, spre precoce…

Transcende-n unde baroce!

Dar magnetismul dinamico-static

Diverge mutaţii converse pragmatic

Din viruşi de novă selenic topită,

De euglenele mov, prin elitră!

Bing-bang-ul trapezoid,

Triunghiularul afeliu perfid,

Osmoza gravitic striată a lumii,

Şi încă, şi iar, periheliul minciunii,

Azi generează eczeme prelungi,

Şi infestează lumina – cu dungi!

O, demiurgă! Sofisticată

Stăpână Eternă eretic scanată,

Nu ignora decadenţa sălcie!

Atomizează cometele-n vrie!

Noi toţi, obsedant revopsiţi,

Ieri aspiranţi, azi oropsiţi,

Vom face orbite din vid înăsprit

Şi asimptote tânjind infinit!

Şi, încă, din sfera eliptică plată,

Vom smulge în pumni rădăcina pătrată!

Toma Roman Jr. – Omul care aduce pipi

2010-03-23T06:46:00.000-07:00

Povestirile erotice ale unui jurnalist român, scrise cu pasiune de un autor versat, în ale tălmăcirii realităţii, incită la lectură, chiar dacă titlul este cam neinspirat.

Când am ordonat repartiţia volumelor pentru recenzii, mi-am ţinut deoparte cartea lui Roman Jr. Ştiam că astfel de subiecte incită. Eu, ca ziarist, eram curios să retrăiesc prin interpretările autorului o lumea pe care o cunoşteam deja. După ce unul dintre colaboratorii mei a citit cu voce tare una dintre poveştile de amor, altul mai şugubăţ a intrat pe net. “E naşpit, autorul. Cum dracu’ cădeau păpuşile aşa de uşor la pat?” La care am reacţionat zâmbind: “Ăsta e farmecul pove…ştirilor.”

Niciunde nu scrie că e o carte autobiografică. Este doar un compendiu de întâmplări amoroase. Precum în viteza de la ziar, aşa şi în iuţeala partidelor de sex, Roman Jr. nu ratează niciun subiect. Fie că e duduia Mary, o femeie între două vârste, fie Doiniţa, fata mutată din cartier, povestaşul, fără a se pretinde mare literat, redă direct întâmplarea. Nici chiar în stilul: “văzut, plăcut, f…t”, dar pe aproape.

Omul care aduce pipi este acelaşi individ, energic la pat, dar leneş la coborât şi urcat scări postcoital. Pentru că buda era departe, de hogiacul Alexandrei, obişnuia să urineze de la geam, iar, Dani, vecinul, viitor popă, îi mărturisea la un moment dat că nu mai ştie cum să se îmbrace: “când plouă, când e soare.” Şi aşa a ajuns la porecla: “omul care aduce pipi.”

Limbajul e direct, uneori pigmentat cu jargoane, nu prea supărătoare, textul fiind uşor de parcurs chiar şi de firile mai ruşinoase. Puştan fiind, şi-a pierdut alături de unii dintre colegi “polenul fecioriei.” Chiulind de la giogra’, a ajuns în pat cu una bucată Cami. “Doamnă, sunteţi curvă?” aşa şi-a interpelat prima oară femeia pregătită la orizontală pentru acţiune rapidă, că “timpu-i bani,” vorba metresei. “A descoperit că nu-i chiar aşa ca în caseta pe care o vizionau în grup, doar fanteziile fiind individuale. La fel ca şi Vargas Llosa, păstrând totuşi proporţiile, autorul şi-a pierdut fecioria tot cu o femeie de moravuri uşoare. “A marcat banul” şi a ajuns suspect de vesel printre băieţii de la şcoală “pe care deja îi privea de sus.” Parcă spre final, la rememorarea momentului în care şi-a pierdut virginitatea, Cami purta alt nume. Dar ce mai contează. Poveştile sunt savuroase, fără lascivităţi etice sau fandacsii stilistice. Omul e cu treabă. Vine. O face. Şi apoi povesteşte. Precum băieţii în armată. Şi povesteşte al dracului de bine.

Cartea, însoţită de caricaturile lui Topan, cu o copertă, evident roşie, nu e doar un stimul pentru provocarea simţurilor, ci un raport din universul grăbit, dar imediat: moravuri uşoare, companii selecte de o oră, tăvăliri prin crâşme sau pe plajă, o carte palpitantă. Se regăseşte în ea orice vârstă. Nu este recomandată cardiacilor şi celor care fac nu povestesc.

Pe blogul lui Hobbitu, sub titlul Amour de Jour. Povestea unui zâmbet am întâlnit la scrierea recenziei un emul de-al versatului Toma, deloc junior în arta seducţiei. La fel de direct şi de original. [sursa]

Intalnirile Scriitorilor Romani din Diaspora - prima editie

2010-03-23T06:41:00.000-07:00

Comitetul Director al USR (Uniunea Scriitorilor din România) întrunit în şedinţă din prima parte a acestui an şi-a dat acceptul în legătura cu proiectul meu care vizează organizarea unor întâlniri anuale cu scriitorii români din diaspora. Uniunea Scriitorilor din România asigură cazarea invitaţilor la Vila Scriitorilor de la Neptun. Întalnirile Scriitorilor Români din Diaspora - prima ediţie sunt preconizate pentru toamna acestui an.[citeste mai mult ...][sursa]

„Labirintul oglinzilor”, doar o creaţie literară a unui primar. Si ce primar dom'le.

2010-03-16T02:10:00.000-07:00

Omul Emil Proşcan este cunoscut în Prahova ca un om politic, nicidecum ca un scriitor. Pasiunea lui pentru cultură şi frumosul literal datează încă din anii adolescenţei, când lumea filmului l-a răpit, pentru puţin timp, din lumea cuvintelor. Deşi scrie poezii sau proză de mai mulţi ani, de-abia anul trecut munca sa literară s-a încununat cu tipărirea unei cărţi: „Labirintul oglinzilor”. Scriitorul Proşcan are meritul pentru ieşirea, parţială, din tiparul aşa-zişilor scriitori prahoveni, epigonii de azi ai lui Eminescu sau Nichita. „Labirintul oglinzilor” este format din patru capitole: „Cu inima printre cuvinte” (interviuri), „Roua paşilor desculţi” (proză), „La streaşina gândului” (editoriale, care au putut fi citite în „Fereastra” sau „Poştalionul”) şi „Cupola visului” (poezii). „Cupola visului”, capitolul pe care îl vom prezenta din volumul „Labirintul oglinzilor”, cuprinde poezii scurte ca dimensiune, realizate cu versuri libere, care îl definesc pe Emil Proşcan nu numai ca poet, dar şi ca narator. Cuvinte simple, care adunate într-un vers dă un sentiment devastator al unei trăiri efemere, în care fericirea este doar o cale spre suferinţă, dă poeziei „proşcaniene” un interes, manifestat de cititor, spre a-i citi cartea. Anumite frag-mente din „Cupola visului” ce îţi creează diverse stări îi conferă lui Proşcan titlul de poet. Probabil, aceste aspecte îl deosebeşte pe Proşcan de restul aşa-zişilor poeţi prahoveni şi, de ce nu?, mizileni (exemple de aşa-zişi poeţi mizileni sunt multe, însă despre ei vom vorbi altădată). Revenind la subiectul nostru, scriitorul Emil Proşcan dovedeşte prin scrierile sale un talent poetic, dar care mai are mult de muncă până la condiţia unui poet remarcabil. Cu toate astea, volumul „Labirintul oglinzilor” merită atenţia publicului cititor.[sursa]

Cum sa pui visele in capcana*

2010-03-15T01:29:00.000-07:00

In adolescenta patru tineri au salvat un copil bolnav de sindromul Down din mana unor batausi, care mai aveau putin si il ucideau pe copilul pierdut intr-o confuzie totala. Cei patru cresc si o data cu trecerea timpului hotarasc sa se reuneasca in fiecare la an pentru o partida de vanatoare in padurile din Maine. La 25 de ani de episodul salvarii copilului din mana batausilor, tinerii - pe numele lor de fete mari Beav, Henry, Pete si Jonesy - aflati la vanatoare intalnesc un tanar confuz, balbait si care abia putea vorbi. Din acea clipa pentru ei se dezlantuie haosul si sunt aruncati intr-o lupta cu o creatura extraterestra, lupta in care pot iesi invingatori doar daca isi dau seama de un aspect din trecutul lor, dar si de capcana pentru vise.

* Stephan King, Capcana pentru vise, 2001,

De sabie si neam

2010-03-12T02:28:00.000-08:00

Autor Clarisa Iordache, din volumul "Sabie si neam"*
Critici şi valoroşi răscolitori de ţarini
Unelte ascuţite răsucesc în trupul tău,
Sperând că în nal, rostul, netălmăcit în datini
Îl vor găsi de vor descoperi şi capul tău.
Te-aud cum plângi şi răscoleşti în noapte
Viteaz al meu, ce recunoaştere ai merita!
Prin colbu-ngălbenit de ale timpului şi vremii şoapte
Sărmane, în zadar îţi cauţi odihna!
Şi-am tot uitat de lupta ta încrâncenată.
De sângele roman din palma ta.
Şi-n imn de ţară nu slăvim o Dacie pătată
Ci Roma-n aur, duşmana mea şi-a ta!
Te-ai apărat şi în nal trădat ai fost
Ai încercat să laşi în libertate talpa ta.
Dar, doborât de-al sorţii ne-nţeles, un rost
Ai înrobit pe veci această glie-a ta!
Sunt oameni ce răzbună-n lacrimi
În ecare seară, jertfa ta.
Nu-ţi cer decât, tot rătăcind, să te apropii
Şi adevăru-n versuri să îl poţi dicta!
Amărăciune, suferinţă şi zori de biruinţă
După blestemul milenar ce ţine capul tău.
Viteazul dac se-ntoarce, atâta stăruinţă
Pentru ca liber să îi i,
Tu, sfânt popor al meu!
* Volumul "De sabie si neam" poate fi comandat la adresa de mail iatalumea@gmail.com.
**update: interviul cu nea costache este impartit pe doua parti si poate fi citit aici: prima parte si a doua parte

Al cincilea munte - recenzie

2010-03-11T02:51:00.000-08:00

Al cincilea munte* - volum aparut in 2002 - prezinta tema triumfului dragostei, dar aduce in prim plan si problemele Orientului Mijlociu, tema sperantei si momentele de nefericire ale oamenilor prin povestea tulburatoare a personajului principal - profetul Ilie. Totodata, autorul - Paulo Coelho - aduce in dezbatere modul oamenilor de a reactiona in fata dificultatilor, cei care devin mai puternici si cei care devin mai slabi. In plus, succesul cartii provine si prin faptul ca prin modul in care a scris cartea autorul ne face sa ne intrebam ce ne rezerva destinul, daca il putem prezice si ne tine in suspans, lasand posibilitatea fiecarui cititor de a raspunde la aceasta intrebare.

* cartea e aparuta la editura Humanitas.

Concurs de poezii de dragoste

2010-03-10T02:26:00.000-08:00

Centrul Cultural al municipiului Piteşti, prin revistele de cultură Argeş şi Cafeneaua literară, organizează ediţia a X-a a Concursului naţional de poezie de dragoste Leoaică tânără, iubirea…, plasat sub semnul poetului Nichita Stănescu şi în cadrul Festivalului Primăvara Poeţilor. La concurs pot participa creatori cu vârste până la 35 de ani, care nu sunt membri ai U.S.R. şi nu au câştigat un premiu la ediţiile anterioare. Concurenţii vor trimite într-un plic mare, închis, pe adresa organizatorului, câte 5 poezii de dragoste, creaţii originale, nepublicate în volum, fiecare poezie fiind dactilografiată pe câte o singură pagină, corp 14, semnată. Manuscrisele nu se înapoiază. Juriul va fi format din membri U.S.R., din redacţiile revistelor Argeş şi Cafeneaua Literară. Plicurile concurenţilor se primesc până la data de 27 martie 2010, ora 13.00, la sediul Centrului Cultural Piteşti, Casa Cărţii, O.P.1, cod 110013. Textele pot fi expediate şi pe e-mail la adresa: virgildiaconu2004@yahoo.com sau cultcentre@yahoo.com. Câştigătorii desemnaţi de juriu vor fi premiaţi în bani, astfel: Premiul I: 200 lei, Premiul al II-lea: 150 lei, Premiul al III-lea 100 lei. Festivitatea de premiere va avea loc la Centrul Cultural Piteşti, în ziua de 31 martie 2010, ora 16.00. Versurile premiate vor fi publicate în revistele Argeş şi Cafeneaua literară. Prezentarea la ridicarea premiului este obligatorie. În caz de neprezentare premiul se va oferi următorului clasat, în ordinea mediilor obţinute. Organizatorul nu decontează cheltuielile de deplasare. Relaţii suplimentare – 0248/216348, 219976, persoană de contact – Virgil Diaconu. [sursa]

Inger si demon - recenzie

2010-03-10T01:36:00.000-08:00

Aparut in 2000, cand Dan Brown era inca necunoscut, volumul "Ingeri si demoni" prezinta rivalitatea seculara dintre Vatican si secta/ cultul Illuminati. Confreieria Illuminati a fost infiintata de Galilei si alti renascentisti. Insa, actiunea este plasata in timpurile noastre, iar romanul poate fi incadrat la categoria celor istorice deoarece Dan Brown arata informatii istorice, putin cunoscute de publicul cititor. Este o carte destinata si consumatorilor de literatura istorica. Narativ vorbind, este un roman de actiune, ce are ca baza spiritul salvatori/eroi, chiar putin americanizata nararea.

NU ratati. In curand ...

2010-03-09T00:28:00.000-08:00

In curand un interviu incendiar cu Constantin Staniloiu, cunoscut in blogosfera ca nea costache, cu si despre "o viata impreuna". interviul va fi publicat aici

O viata impreuna cartea de duminica

2010-03-06T10:04:00.000-08:00

Mai multe despre carte aici
comanda cartea aici

Te iubesc! Ca sa nu zici ca nu ti-am spus si de dragobete

2010-02-24T03:01:00.000-08:00

Te iubesc! Ca sa nu zici ca nu ti-am spus si de dragobete

lansare de carte: o viata impreuna

2010-02-23T07:19:00.001-08:00

In curand, 15-20 martie neoficial, se va lansa romanul de debut al autorului Constantin Stanoiu, cunoscut de majoritatea ca nea Costache. Scris in dialectul gorjean, romanul este inedit. Citeste mai departe...

lansare de carte: Labirint obligatoriu

2010-02-23T07:04:00.000-08:00

editura Tritonic, autor Lucia Verona. Se spune ca ar fi una dintre cele mai bune carti ale ei.

Lansare de carte: Parfumul vaduvei negre

2010-02-23T06:50:00.000-08:00

Editura tritonic a lansat zilele trecute romanul Parfumul Vaduvei Negre, autor Oana Stoica Mujea (ii dau link ca sa creasca in zelist), unul dintre cei mai bine vazuti autori de romane politisti din Romania.

In continuare redau fragmentul in care canta "mierla". din Indicii anatomice, roman politist al aceluiasi cititor: "Ochii ii fusesera scosi si asezati cu grija, intre doi trandafiri ofiliti, pe masa din sufragerie. Apartamentul cu doua camere din centrul orasului Satu Mare era mai curat decat se asteptasera anchetatorii. De fapt, era o ordine desavarsita. Doar ochii, reali, nu faceau parte din decor. Dar nici nu deranjau. In rest, nici urma de vreun cadavru. Inspectorul sef Ionut Constantin, supranumit si Mierla, datorita glasului sau „suav”, a ajuns printre primii la fata locului."

Lansare de carte: Antologie de poezie

2010-02-23T06:40:00.000-08:00

Sub coordonarea Valentinei Becart poeziile a 55 de poeti s-au reunit intr-o carte intitulata "Antologie de poezie. 55 de poeti contemporani", cartea fiind aparuta la editura Arhip Art Sibiu. printre cei 55 de poeti se afla si Cristian Lisandru.

Amour de Jour. Povestea unui zambet gri (ep.4)

2010-02-23T03:17:00.000-08:00

Amour de Jour. Povestea unui zambet gri (ep.4)

Cu nasu-n carte: CASA DE PE RIVERTON

2010-02-17T01:30:00.000-08:00

În carte*, Kate Morton, autoare, pune în balans binele şi răul, îngerul şi demonul. Acţiunea, bine descrisă şi ticluită, atrage încă de la începutul ei, când este prezentat episodul sinuciderii poetului Robbie Hunter, eveniment care stârneşte o serie de întâmplări ciudate şi misterioase. Sinuciderea se petrece în vara anului 1924, la casa familiei Hartford, din Riverton, în timpul unui bal. Singurii martori la macabrul eveniment sunt surorile Hannah şi Emmeline, care erau de nedespărţit până la acea clipă, când rup orice fel de contact şi nu mai îşi vorbesc deloc, luând în mormânt secretul nefericitului caz. Peste 70 de ani, în 1999, o regizoare americană doreşte să realizeze un film-documentar cu privire la incidentele petrecute în casa familiei. Singura persoană din jurul surorilor care mai trăieşte este o fostă menajeră, Grace Bradley, în vârstă de ’90 de ani. Convinsă de regizoare, Grace, martora pasivă a întâmplărilor din casa Hartford, descrie cu lux de amănunte viaţa plină de mistere, uneori lugubră şi întunecată a celor două surori.

* Casa de la Riverton, autor Kate Morton; 440 de pagini; Editura Humanitas Fiction; preţ:39 de lei.

comunicat

2010-02-17T01:27:00.000-08:00

De azi, Dale coolturale are noi membri, printre care si scriitorii Miruna Vlada si Gelu Vlasin. Lor li s-a mai adaugat si Adrian Paparuz.

Iubirea e pe 24 februarie – un nou proiect Dale Coolturale

2010-02-15T06:28:00.000-08:00

Eu, unul, nu sunt cine stie ce patriot, in sensul ca imi iubesc tara mai putin decat familia si prietenii mei buni. Desi sunt deschis la tot ceea ce e nou, in anumite privinte sunt mai conservator. Adica, sunt conservator in privinta obiceelor, traditiilor si mi se pare de prost gust celebrarea, excesiva si denaturata de la sensul real, a unor "importuri", care devin kitsch. De exemplu, Valentine's Day. Aceasta are un sens nobil - preamarirea iubirii, dar a devenit un kitsch cu scop material. Dragobetele, echivalentul mioritic al Valentine's Day, incepe sa fie dat uitarii. Si la fel si obiceiurile de Dragobete, superbe, care se aveau loc pentru celebrarea amorului. Ca o tentativa de a elogia dragostea pura in stilul pur romanesc, in calitate de fondator al proiectului Dale Coolturale, am luat decizia de a initia un proiect intitulat "iubirea e pe 24 februarie". Proiectul consta in publicarea, pe blogul Dale Coolturale, a mai multor poezii/proze scurte care sa aibe ca tema iubirea si/sau dragobetele (prin care sa aratm traditii, etc). Doua din creatiile publicate pana pe 24 februarie vor fi premiate cu o carte (la alegere din mai multe). Creatiile dvs. se vor publica pana anul viitor si am obtinut o promisiune din partea unei edituri ca in 2011, pe 24 februarie, va avea loc o lansare de carte- "Iubirea e pe 24 februarie". Cartea va contine intre 60-70 de creatii (proza si poezie), care vor fi selectionate de catre un juriu. Atentie unui autor ii va fi aleasa o singura creatie, chiar daca pe blog vor aparea mai multe. Asa ca daca vreti sa va alaturati proiectului scrieti-mi pe adresa mail bogdanb.pingu@gmail.com . Atentie!Textele trebuie sa fie scrise cu diacritice si trimise in format word. Creatiile se vor publica pana pe 10 ianuarie 2011. Cei care detin site/blog vor trebui sa afisese pe blogul lor un link si unul din bannerele de promovare a proiectului de mai jos ...

dimensiuni 250x45

dimensiune 125x125

Recviem

2010-02-12T10:55:00.000-08:00

Astăzi mi-a murit un vis.

O speranţă mi s-a stins.

A fugit, pală de vânt,

Timp în urmă-i fluturând.

Oare unde merg, când mor,

Visele de muritor?

Astăzi mi-a murit un vis.

O speranţă mi s-a stins.

Flori de măr, şi flori de mac,

Albe flori de liliac -

Toate, putrede,-n abis…

Peste ele, greu, a nins.

Astăzi mi-a murit un vis…

Mail către poeţii ultimei genereţii

2010-02-12T09:52:00.001-08:00

Fraţilor, n-aţi fost nici primii şi nici ultimii,

ce faceţi voi în poeziile voastre

au făcut-o alţii în proza lor

cu un secol în urmă;

,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,

nu vă supăraţi,

dar nu-mi plac marius ianuş

savatie sau ţupa

(cu durere-n suflet va spun

mă doare-n pupa)

în schimb mi-au plăcut gelu vlaşin,

claudiu komartin, curge firesc versul lui

ca un vin, dar doar puţin

în poemul mona;

de poetese nu mai vorbesc,

nu vreau să le jignesc,

le-am răsfoit doar,

nu am putut să le citesc,

m-au plictisit îngrozitor,

nu mai ştiu cum să şocheze

pizdele astea urâte obeze,

ori astea-s copilării, domnilor,

poezia trebuie că este mult mai mult

trebuie că este

,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,

dar vă voi citi mereu nu ca poeţi,

ci ca prozatori scurţi,

nu, nu înţelegeţi, nu vreau să jignesc,

nu-s pus pe ceartă

şi nu pot să mă fac bine înţeles

printr-o tastatură cu riduri pe faţă

,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,, ,,,,,,

nu vă supăraţi pe mine,

sunt doar un simplu cititor,

deloc pudibond, un derbedeu manierat,

un vagabond analfabet, stilat

al vostru, nicuşor

băiat de curte, crescut în Obor.

Ruleta Vieţii...

2010-02-11T10:18:00.000-08:00

Atunci când mă pierd prin deşertul sufletului meu trăiesc momente de reală satisfacţie... Izolarea temporară mă copleşeşte de foarte multe ori ca o izbăvire, chiar dacă o asemenea comparaţie poate părea uşor forţată... Nu pozez în Gânditorul de la Hamangia, fiindcă surplusul meu de gânduri se constituie în balast personal pe care nu întotdeauna îl arunc spre a fi lecturat de alţi oameni. Într-o eră definită prin inflaţie de timp, a citi sau a filozofa pe teme născute din gândurile altora nu este chiar suprema dorinţă cotidiană.
Cu toate acestea, sunt şi momente în care simt nevoia să strig către lumea înconjurătoare şi atunci mă aşez în faţa laptop-ului şi scriu... Gândurile mele formează propoziţii şi fraze, se prind într-un dans al cuvintelor şi se propagă către toţi participanţii la acest joc care mai este cunoscut şi sub numele de viaţă... Spun „joc” pentru că de multe ori părem aşezaţi la o masă în faţa căreia un crupier – care nu trebuie identificat neapărat cu Dumnezeu – împarte fiecăruia cărţi... Norocoşii se ridică de la masa vieţii satisfăcuţi, cu buzunarele pline. Ghinioniştii – de ce sunt întotdeauna mai mulţi decât norocoşii? – merg în faţa oglinzii, îşi dau palme şi apoi se reîntorc la masa de joc pentru a-şi provoca din nou destinul... Dacă preferaţi ruleta în locul cărţilor de joc, atunci pot să spun că viaţa noastră curge un anumit număr de ani – chestie de longevitate – în funcţie de o bilă nevăzută care cade pe „par” sau „impar”. Nu ştiu dacă Ruleta Vieţii este „aranjată” de mâini dibace sau dacă putem face în aşa fel încât să alegem par sau impar şi să câştigăm de fiecare dată... Pur şi simplu nu găsesc acest răspuns... Destinul fiecăruia dintre noi rămâne sinuos, iar singura constantă se dovedeşte a fi momentul în care cazinoul se închide şi suntem obligaţi să ne retragem de la masa de joc pentru a fac loc altora...

Cristian LISANDRU

Om de hârtie

2010-02-02T10:38:00.000-08:00

Sunt un om de hârtie pe care l-ai confecţionat, într-o doară, dintr-o foaie de roman necitit de nimeni. Ai scos o foarfecă din sertar – era foarte ascuţită – şi m-ai decupat spre a-ţi fi semn pentru alte cărţi. Presat între pagini încărcate de metafore sau pline cu simboluri învechite ale unor iubiri încheiate întotdeauna tragic, aştept în fiecare zi momentul încărcat de magie în care mă vei atinge, mă vei pune lângă tine şi voi privi în tăcere setea ta de lectură nocturnă. Aş vrea să îţi vorbesc, dar cine a mai pomenit un Om de Hârtie care să şoptească măcar unul sau două cuvinte? Mă complac într-o dulce aşteptare, conştient fiind că degetele tale lungi mă vor atinge încă o dată, înainte de culcare. Dormim împreună, eu – Om de Hârtie îndrăgostit de o femeie inaccesibilă -, iar tu o permanentă zbatere în vârtejuri de trăiri personale din care înţeleg că furtunile Coriolis ale lui Frank Herbert erau doar o joacă de copii pe o planetă numită Dune... Dacă se va întâmpla să nu mă atingi în vreo seară, acesta rămâne cel mai mare coşmar al meu, atunci mă voi sinucide dându-mi foc cu bricheta de care nu te desparţi aproape niciodată. Omul tău de Hârtie rămâne presat între paginile unor romane scrise cu sufletul şi, aproape pe neştiute, capătă suflet prin intermediul fiecărui personaj cu care intră în contact. Poate că într-o zi, mai devreme sau mai târziu, Omul de Hârtie va prinde viaţă, iar tu te vei trezi dimineaţa mângâind tandru un fost semn de carte transformat în... iubitul tău.

Cristian Lisandru

vand suflet proaspat renovat

2010-01-31T11:11:00.000-08:00

Vând suflet proaspăt

Renovat la biserica

Din centru.

De acum, îngere,

Linistea va străpunge fiecare celulă

Până-n epicentru;

Sângele nu va mai fierbe

La fiecare atingere a laptelui

Izvor orgasmic.

Vând suflet proaspăt renovat

Şi sânii ei pictaţi în farmecul

Curcubeului mitic

Vor fi străini, pumnal

In inimă

Şi-n lacrimă.

Alungaserăm iluziile

Dormiserăm lângă glasul tău

Cu patimă.

Vând suflet proaspăt renovat

Grădina amintirii mi-e mormânt

Si crinii, si trandafirii s-au uscat.

Te voi uita, eu de dragoste flămând.

Ingere, ce frumos te-ai luptat! Chiar de esti dincolo, ramai in continuare cu noi

2010-01-26T09:37:00.000-08:00

De azi, dis-de-dimineata, cerul are cu un inger in plus. Pe pamant, lacrimile isi fac loc, fiind un izvor nesecat. Cosmina ne-a parasit. A plecat asa cum a venit pe pamant. Slabita de puteri, tacuta, fara sa fi facut rau cuiva. Lacrimi pe fata, cazute din cer.

Dupa o lupta acerba contra mortii, moartea ne-a dovedit inca o data cat de neputinciosi suntem in fata ei. Nemernica de boala a tanguit hai-hui, in jurul ei, pana cand a secat corpul de puteri. Cosmina Paun a fost o luptatoarea … a luptat pentru ea, pentru mama sa si pentru cei din jurul ei. Au mai ramas doar lacrimi. Visele ei, dorintele ei si amintirea Cosminei, fata plina de viata, cu zambetul in obraz tot timpul. Un zambet care nu a parasit-o, nici macar in cele mai crunte chinuri.

Azi cerul are inca un inger. Din cer, lacrimile cad, tacute si smerite.

isabela iscru (fondatoarea proiectului Stelutele de marii si redactor click din inima pentru copii):

Au rămas doar zece întâmplări ciudate. Pisoiaş, ai luptat atât de bine şi frumos. Te iubeşte mama cu numărul 2. Drum bun printre stele, puiule. Dumnezeu să te aibă în grijă, că noi, oamenii, nu am reuşit.

Cosmina şi-a început călătoria nesfârşită azi, 26 ianuarie 2010, la ora 5.30.

***

Cosmina a plecat dintre noi in dimineata zilei de 26 ianuarie 2010.

Va multumesc tuturor celor care au fost alaturi de ea prin orice modalitate si au sprijinit-o in lunga si nedreapta lupta cu leucemia. Ce s-a intamplat cu Cosmina si ceea ce se va intampla cu multi oameni este un efect, dar cauzele trebuiesc identificate, discutate si indreptate, dar din pacate nu ne-am nascut in locul potrivit pentru asta.

Dumnezeu sa o ierte.

Failure of the world

2010-01-26T06:52:00.000-08:00

Funny how things change, people change.
It was enough to touch you
And you opened like a flower.
It was enough to kiss you
And you could just fly away.

Funny how people hurt you, they throw you away.
It’s not enough to say “I’m sorry”
‘Cause they’ll put you to suffer.
It’s not enough to be like they want to
‘Cause they’ll say you are not like them.

Funny how somebody comes to you with a heart wide open
And then all they say is “It was fun, but…”
Funny how all those buts end up with a broken heart.
And friends tell you to get over it
Funny how they forget that they could help you.

Failure of the world could be friends.
Friends that come to you and stand
With their look upon their face
And funny how they say “I love you” just after they lied to you.

Failure of the world could be parents.
Parents who get their children grounded for spending out the night
When they said it was ok to party.
Funny how contradiction persists.

Failure of the world could be a lover.
A lover who takes his sweeties hands in his
“Funny how I love you after all this time” he says.
A lover that looks in his girlfriends eyes and says
“Funny how you changed so much”.

Failure of the world could be a girl.
A girl small as a squirrel. That kinda girl who rocks your world.
Funny how she condemns herself so much
For things she wasn’t guilty of.
Funny how she crawls for things of her own.
Failure of the world could be me.
Me, for writing this poem.
Funny how guilty I feel.

Failure of the world could be you.
You, who are reading this and telling yourself
“What a failure YOU are”.
Funny how most of you never look in the mirror of the soul.
Funny how a soul can be so empty when it irradiates all this joy on his face.

It’s really funny how things go wrong just after they went very fine.

Povestea tangoului

2010-01-24T05:36:00.000-08:00

S-a scris mereu, şi–o să se scrie,
El este pasiune, muzică şi poezie,
În Argentina s-a născut,
La Buenos Aires, istorie a făcut.

La sfârşitul secolului XIX,
În suburbii dădea bineţe,
Un tango simplu se năştea,
Bucurii, iubiri, tristeţi el exprima.

Parfum, atingere, mişcare,
Aşa-i tangoul, e visare,
E zâmbet cald într-o privire,
Sunt două inimi, e iubire.

Intimitate el creează,
Între cei doi ce îl dansează,
Deschideri în necunoscut,
Numai tangoul a făcut.

Tangoul e sinceritate,
Şi îl dansează cel ce poate,
Să fie astfel permanent,
Dând vieţii doar rafinament.

El e poveste de iubire,
Cei doi trăind cu fericire,
Dorinţă , emoţii, graţii
În tango , multe senzaţii.

E armonie în priviri,
E ironie în trăiri,
E nepăsare, eleganţă,
Când noi în tango prindem viaţă.

Titlul poeziei este primul vers

2010-01-22T14:10:00.000-08:00

Iubita mea mă înşeală cu vântul,

fumează cu el aceeaşi ţigară,

o văd zilnic cu părul încâlcit

şi cămaşa răvăşită

ca după o noapte de tăvăleală;

iubita mea mă înşeală cu vântul.

eu sunt trist

sau… nu,

mă îmbăt des,

cânt la chitară

şi sriu poezii

fără înţeles.

şi… de-aia… din când în când

o înşel şi eu cu ploaia.

La margine de drum, la margine de viaţă

2010-01-20T05:48:00.000-08:00

Stau pe marginea drumului
Şi privesc cum trece viaţa încetul cu încetul.
Viaţa nu circulă niciodată cu viteză maximă,
În pofida senzaţiei acute că ne fuge de sub picioare
În anumite momente.
Am în spate un câmp de maci,
Mă arde roşul pe umeri
Dar nu mă ridic pentru a traversa pe partea cealaltă.
Cred că mi-e teamă să nu dea viaţa peste mine.
Aş încerca să fac autostopul,
Poate se îndură vreun şofer de viaţă
Şi mă invită în dreapta, pe locul mortului.
Renunţ la idee. Adevărul este că nu am chef
Să pun centură de singuranţă în propria existenţă.
M-aş simţi legat, incapabil să sar din mers dacă ar fi cazul.
Să sari din propria viaţă?
De unde ţi-a mai venit şi ideea asta?
Uite că mi-a venit, o idee ca oricare alta.
Peste drum,
Fata Morgana se vălureşte galben în lanul de grâu,
Chemându-mă să înot până la epuizare
Pentru a mă prăbuşi la pământ stors de vlagă.
Arsura macilor este, însă, mult mai puternică.
Mă ridic, îmi scutur de pe haine praful ridicat
De vieţile care trec prin faţa mea
Şi mă tăvălesc în roşu trimiţând hohot nestăvilit
Către iluzia de dincolo…

Cristian LISANDRU

Un singur trup

2010-01-19T11:10:00.000-08:00

Am sfâşiat cu dinţii veşmânt de complexe,
Răstignindu-ţi trecutul în urma unui proces
La care Pilat din Pont nu a avut acces.
Ni s-a desfăşurat sub ochii uimiţi
O lume nouă, pregătită să observe pădurea
Din spatele copacilor ce blocau altădată
Până şi gândurile,
Apoi am desenat cu paşii noştri trasee sentimentale
Ale căror puncte de reper au devenit
Dorurile, patimile şi păcatele redefinite.
Ne-am tăvălit prin iarbă necălcată,
Iubindu-ne sălbatec sub lumina lunii
Care picta cu rază argintie un bodypainting selenar
Pe sânii tăi rotunzi cu stele-n centru,
Iar eu am învăţat cum să nu fiu gelos
Şi să gust opera de artă ajutat de buzele crăpate.
Şiroia dragostea peste trupurile goale,
Ca un izvor smintit aflat în căutarea râului salvator,
În vreme ce pictorul celest şi-a strâns pensulele
Cu fir din coadă de cometă
Şi s-a retras discret în spatele unei perdele noroase.
Rămaşi amândoi, într-o lume nouă, pe pat de iarbă necălcată,
Ne-am făcut din nou un singur trup,
Învelindu-ne cu întunericul
De la începuturile lumii…

Cristian LISANDRU

Despre Amour de Jour, personajul pincipal si despre ce veti citi

2010-01-19T00:45:00.000-08:00

Personajul principal al romanului "Amour de Jour. Zambete gri" este insusi Amour de Jour.
Denumirea de Amour de Jour se trage dintr-o franceza mai scurta si mai agramata pe care o posed. Inseamna iubire de o zi, adica asa au fost mereu iubirile sale. Dar nu pentru o fata, ci pentru ceea ce ii oferea ea. Amour de Jour vazut de dincolo de usile inchise este o persoana absolut normal, cu mici exceptii:

s-a simtit de multe ori mai singur ca niciodata desi se afla inconjurat de zeci de oameni;
Amour de Jour nu a avut o iubita pe care sa o iubeasca, din pacate. El s-a facut recunoscut pentru faptul ca il interesa sexul, nu dragostea; banii ei, nu fericirea; alcoolul, tutunul si drogurile, ci nu sanatatea;
Amour de Jour poate fi dat ca exemplu negativ.
De la o perioada se culca tot mai plictisit si se intreaba daca faptul ca mai are o viata in fata este doar o consolare sau o pedeapsa;
In prezent Amour de Jour stie ca banii nu aduc fericire, dar inca nu a scapat de ei si ii tine in cont in continuare. Asta deocamdata.
Amour de Jour are doar prieteni falsi. Si multe fete in jurul lui. Care mai de care mai fitoase, mai cu bani si mai frumoase. Daca sta bine si se gandeste, Amor de Jour concluzioneaza ca nu are prieteni, ci doar amice.
Amour de Jour are de gand sa dezvaluie toate peripetiile, aventurile, paturile si ce se intampla cu el in prezent.

"Amour de jour . Zambete gri" - un proiect inedit

2010-01-18T22:52:00.000-08:00

Titanic - Himn To The Sea

Motto: "AM SA SCRIU UN ROMAN SI UN VOLUM DE POEZII (20 LA NUMAR) INTR-UN MOD JALNIC, SUFICIENT DE PROASTE, PATETICE, PE CARE O SA LE PUBLIC, IAR VOI VETI RADE LA INCEPUT PT CA APOI SA PLANGETI DE CIUDA CA NU LE-ATI SCRIS VOI" - Bogdan Barbieru, la primirea premiul doi, pentru poezie, la un concurs literar in 2005.

Am de gand ca in cazul acestui proiect sau pe blogul meu "Hobbitia Land" sa ma apuc sa ma tin de promisiunea facuta acum patru (sau cinci?) ani, adica cea de mai sus. In concret, romanul se va numi Amour de jour. Zambete gri. Va fi un roman cu tenta erotica, dar cu accente psihologice destul de puternice. Voi incerca sa scriu cat de prost pot eu sa scriu proza. Vreau ca acest roman sa fie cel mai prost cu putinta, sa aduca cele mai mari critici, care sa ma desfiinteze ca autor erotic. Paradoxal, in ciuda publicitatii negative, numarul de exemplare vandute va creste proportional cu numarul de recenzii.
In ce categorie va fi incadrat romanul?, ma intrebase unul din public, acum patru (sau 5?) ani. Nu i-am raspuns, l-am injurat printre dinti pentru ca intrerupea din cel mai original discurs spus vreodata la acel concurs. acum pot sa raspund: 34,5% erotic, 5,5% cu accente in viata mea, 23% psihologic, 7% din viata unei ei, iar restul jurnal. Tocmai de asta tin sa precizez ca, exceptand cele 12 procente de real, romanul este numai fictiune, personaje sunt fictive, chiar daca pe alaturi va parea un roman suprerealist - asta din cauza ca sunt alea 23 % de psiho. De asemenea, nu l-am scris, nu am nici macar o pagina scrisa, iar cand voi scrie ceva voi scrie direct pe blog. Dar inainte de asta fragmentele vor fi publicate si intr-un ziar local, din sudul tarii, tocmai din pricina drepturilor de autor. Adica, daca mai gasesc asta pe vreun blog ... pac la tribunal, si lasati-ma sa scriu cat mai prost cu putinta.
PS: daca vor accepta, criticii mei - aia primii - vor fi Oana Stoica Mujea, Lucia Verona si Gabriela
PS2: Ma repet, voi scrie cat mai prost si mai patetic.

DECLAR PE PROPRIA RĂSPUNDERE

2010-01-18T02:03:00.000-08:00

Eu nu te urmăresc cu ochi de vultur
Din înalturi
Şi nici nu te ţin ferecată,
Ascunsă privirilor indiscrete.
Nu am provocat pe nimeni la duel,
Iar excesele verbale survenite pe fondul
Orgoliului masculin
Picură stropii amari ai dezamăgirii
Indusă de propriile temeri.
Nu am pornit în călătorie lungă,
Spre a sustrage luna înfiptă în cerul tomnatec
Şi nici nu mi-am ascuţit spada
Atunci când tu răsuceşti fuior de vise
În miez de noapte.
Pur şi simplu te iubesc absolut normal.
Există o normalitate a iubirii?
Bineînţeles.
Este acea stare sentimentală de bine
În care promisiunile nu-şi mai au locul,
Iar partenerii se privesc în ochi
Şi conştientizează instantaneu
Reciprocitatea iubirii.
Totuşi,
Chiar dacă nu voi provoca pe nimeni la duel
Şi nici nu-mi voi ascuţi spada virtuală,
Îţi voi cânta pe strune de suflet
O baladă,
Apoi voi declara închise
Turnirurile prezente sau viitoare.
Neluat de nimeni în seamă,
Mă voi declara nebun de tine,
Transformându-te pentru totdeauna
În cămaşa mea de forţă...

Cristian LISANDRU

Anunt

2010-01-18T00:53:00.000-08:00

Am ajuns la un numar de 12 membri. Proiectul Dale culturale creste nu cantitativ, ci mai ales din punct de vedere calitativ. Alaturi de noi s-au alaturat intre timp si scriitori consacrati, care au obtinut celebritatea literara prin munca. Astfel, printre membrii care sustin si ajuta la cresterea acestui proiect sunt si:
- scriitoare Lucia Verona, autoare a numeroase volume, precum "Labirint obligatoriu", "Fara canguri" sau "Don Juan si ceilalti".
- traducatoarea si scriitoarea Ana-Veronica Mircea (vero), care desi ni s-a alaturat, de abia dupa 15 martie va putea contribui cu materiale
- scriitoarea Oana Stoica Mujea, autoare a mai multor volume fantasy si politiste, printre care si trilogia "Dinastiile"

Desigur nu trebuie sa fie uitati si cristian Lisandru, geanina Codita, Horactiu pusca, Anca (Ake) , tavi pelin si marius stefan aldea

TU DUIOASA MEA COMOARA!

2010-01-17T08:53:00.000-08:00

Noroc pierdut,duioasa mea mea comoara,
Doar sa te scoli,sa-ti scuturi parul ud!
Deschide-ti ochii limperzi ce-au tacut
In cel mai gingas zvon de primavara!

Mail de la un borfaş cu wireless

2010-01-17T05:35:00.001-08:00

Mon cher, eu mă declar mişel
eu mă declar un don juan cu act
un derbedeu politicos stricat
cu-n ceas Seiko-n pieptul spart
care-mi rage ba tic ba tac.

Mon cher, eu le-am fumat pe toate,
Zeiţe, poetese, curve, şteoarfe
Toate le-am tăvălit duhnind banal
A poezie de canal

Şi le-am stors scrâşnind din dinţi, din oase
De tot ce-aveau amar şi miere,
Am sfâşiat fuste soioase
Până-mi făceau infarct caii putere..

De-aceea-ţi scriu, să ştii şi tu
Cât mult de da zace-ntr-un nu
Scăpat din gura de femeie;
Din sfârcuri şapte curcubeie
Din pulpe ude lacrimi crude
Din glezne – paişpe vieţi de bezne
Din mijlocul tras prin inele
Se zbat pe jar ţicănci pantere

Mon cher, ochiul sculptat de pleoape
Oarbe
Şi gene cu rimel troiene –
Ochiul ei pişe ploi mioape,
Ploi de toamnă,
v-a căzut frunza pe gânduri, Eva, doamnă.!.

De aceea-ţi zic mon cher lichea,
muşc-o de sfârcul decăzut în stea
căci ce ar fi femeia fără ţâţa ei
din care curge toamna ceai călâi de tei.

P.S: Şi spune-i aşa când vrei s-o-nebuneşti:
a venit un nor la mine
să îmi plouă despre tine.

Mon cher, eu mă declar mişel – poveşti!

Într-o dimineaţă

2010-01-16T11:17:00.000-08:00

foto

Într-o dimineaţă m-am trezit pustie ca o

fântână secată. Ghizdurile nu mai adulmecau

din adâncul întunecat mireasma de limpede

şi nici cumpăna nu mai gemea sub dulcea povară.

Un pumn de nisip - atât mai făgăduia fântâna.

Nu mă mai priviţi ochi şi guri de copii!

Singurătatea nu începe când copiii

cresc mari şi se duc, ci când nu mai ai ce le da.

Nu mă mai privi nici tu, prietene,

neputinţa mă arde ca o goliciune.

Unde-mi sunt stropii sonori, unde sunt ?

Imbiaţi trecătorii:"beţi, o beţi oameni şi ierburi"

beţi cu capetele răsturnate şi înghiţituri nesătule,

cufundaţi-vă chipul în vadră.

Găleata zdreleşte, scrâşnind stins, piatra seacă.

Dar deodată-ngheţaţi: fântâna

se smulge din sine spărgând cu putere

ghizd dupa ghizd şi, sprijinindu-se

în furcă, iese şchiopătând din curte.

De ce-ţi ridici către cer ostenitele ramuri,

salcie nemângâiată? Mă duc după apă !

O oglindă mă duc să-ţi aduc! Moartea

s-a dus dupa viaţă ! Şi ori

mă întorc risipind stropi în jur, ori

nu mă mai întorc.

Fereastra sufletului

2010-01-16T03:00:00.000-08:00

Privesc stingher a sufletului fereastră,

Inundat de lumina ce vrea să mă orbească,

Timid ne-apropiem ca doi străini,

Deschizi fereastra sufletului prin cele două mâini.

Lumina ce pătrunde este salvarea mea,

Sunt dornic de căldura ce astăzi mi-o va da,

Pătrund tot mai adânc în suflet cu privirea,

Un deget desenează zâmbind ce-i fericirea.

Alt deget pune amprenta pe-o rază dantelată

Ce-mprăştie iubire către o lume-ntreagă.

Trei degete în aer salută ceruri crude

Ce caută în suflet un lac să se scufunde,

Sunt ceruri fragede, prea dornice de viaţă

Şi nori senini de gânduri cu poftă mă răsfaţă.

Te iert că ai pătruns atât de-adânc în suflet

Şi ai rugat un nor să-mi dăruiasc-un cântec,

Un cântec de iubire, un cântec despre viaţă

Şi despre tot ce vede pe-a sufletului faţă.

O faţă fără riduri cu gura voluptosă

Ce-ntreabă tot mai des ce gânduri te apasă,

Iar ochii verzi ai sufletului tău

Mă strâng în braţe cu forţa unui zeu.

Sunt două mâini ce-mi povestesc mereu

Despre înţelepciune, dragoste şi eu

Un eu ce caută privind nemărginirea

Un sentiment intens şi pur cum e IUBIREA.

In memoriam Mihai Eminescu: iubire si dincolo de moarte

2010-01-15T09:02:00.000-08:00

Pana cand moartea va va desparti”. Un dicton care pentru unii au fost lege. Fie ca a fost un Romeo sau o Julieta,fie un Tristan si o Isolda. Povesti de iubire, cu final trist sau fericit, au facut inconjurul lumii si au fost un alt exemplu celebru pentru un alt cuplu. Dragostea i-a unit, insa tot alte pasiuni i-au despartit. Dar nu au incetat vreodata sa se iubeasca. Dragostea i-au legat pan’ la moarte, iar prin intermediul povestii de iubiri actorii din propria lor telenovela au devenit nemuritori.

De departe, cel mai elocvent exemplu romanesc este Mihai Eminescu si Veronica Micle. O dragoste cu urcusuri si coborari, care a facut inconjurul lumii, presarata cu zeci de ingrediente romantice. Dragostea au trait-o intens, sentimentele lor nu se pot descrie. Ne-a ramas ca marturie decat scrisorile dintre ei. Eminescu a murit, la doua luni Veronica s-a sinucis, nemaiputand sa indure dorul de Emir, cum ii spunea ea scumpului ei Eminescu.

Actul I (Căderea lumii în dizgraţie)

2010-01-15T08:56:00.000-08:00

Eu nu-s făcută pentru lumea asta

Şi parcă nimic nu mă mai îmbie.

Nici vinul, nici pâinea şi nici tămâia

Nu ne mai sfinţesc al nostru trup,

Căci umblăm cu-n singur grup

Şi credem că-mpărţim aceleaşi vise

Până când avem nevoie şi nu găsim decât uşi închise.

Nici tinerii nu mai sunt ce erau odată

Şi dragoste şi ură, toate-s împachetate

Puse pe mai multe rafturi şi de molii-s mâncate,

În pudoare păstrate, căci le poţi avea pe săturate.

Parcă nici moşnegii nu mai sunt ‘ţelepţi ca altădat’

Şi nici copiii nu mai joacă jocurile de’odat’.

Acum au şoareci şi cidiuri; se împuşcă şi le strică…

A lor imaginaţie se infectează... şi toţi adulţii spun

“Ce mai contează?”

“E lumea-aşa cum e şi toţi suntem la fel”.

Dar nimeni nu mai încearcă să difere printr-o pată

Măcar să spere ori să viseze ori pe noi să ne distreze.

E atât de crudă lumea

Şi ne duce-n loturi de războaie,

Că nici aerul curat nu ne mai îmbie

Căci de gândim un pic el nici nu mai există.

Medităm asupra lumii, dar nu vedem că suferă.

Oferim soluţii, dar nimeni nu se-ncumetă

Să-ncerce măcar cu-o poezie

Speranţa-n noi s-o mai învie.

Cerşători în trenul făr’de gară

2010-01-15T04:02:00.000-08:00

Ne închidem în case

necunoscând ce e tăcerea

îmbătaţi de mirosul toamnei

mai înţepat ca berea ...

topim cuvinte goale

pictate în caiete

neştiute de toţi şi toate

cum multiplicăm regrete

În vechiul sertar ne sunt pastrate

Sentimente şi favoruri

Divorţează de minem inimă

Sunt pregătit sa joc in alte roluri

Gust din toamnă doar ultima cană

Presărată lin cu frunze

Lăsând stropii de iubire

Să se prelingă pe buze

Lasă-mă să-ţi fiu zeu suprem

Arătându-ţi adevărul

Fii tu Eva şi-n revers

Să te ispitesc cu mărul

Poposit la tine-n braţe

Ca pasager trecut prin viaţă

Te invit la dansul, în tăcerea

Unor acorduri de romanţă

Să ne balansăm iubirea

Neglijând orice suflare

Cerşători în trenul făr’de gară

Care ne va pierde-n zare.

poezia poate fi citita si aici

iubirea ca un cantec trist

2010-01-14T22:52:00.000-08:00

trebuie sa stii - u have to know - florin chilian

Cântec trist, sunet de aramă,
acordul tău - zumzet de chitară
nu-i nici coşmar, e doar teamă,
nu-i viitor, doar piatră funerară.

Cântec trist purtat pe vânt şi nor
jeleşti amar iubirea cea de-o vară
povara e prea aspră, dar zbori ...
nu-i viitor, doar piatră funerară.

Şi de atâtea haine ploi
nu ochii mei, ai tăi o să mă doară
şi-amoru...
Nu-i viitor, doar piatră funerară

Elixirul tinereţii, aurul şi certitudinea că nu am nevoie de ele...

2010-01-14T11:22:00.000-08:00

În încercarea de a obţine viaţa veşnică,

Unii oameni au căutat elixirul tinereţii...

Au amestecat diferite ingrediente, au pus suflet în eprubete,

Şi-au ars emoţiile adolescentine deasupra spirtierei

Şi, pentru a nu mai observa în fiecare zi

Chipurile ridate, au spart oglinzile...

Visători pragmatici – şi nu este o contradicţie în termeni –

Au cernut nisipul plajelor de-a lungul unei vieţi,

Visând să producă aur,

Însă au constatat de fiecare dată

Că au devenit săraci de zile, din cauza timpului pierdut...

Nu încerc să rămân tânăr

Şi nici nu doresc

Ca nisipul călcat de paşii tăi

Să se transforme în aur...

Sunt îmbătrânit de gânduri

Şi întinerit cotidian de zâmbetul tău.

Nu doresc clinchet de lingouri

Fiindcă râsul tău cristalin

Mă îmbogăţeşte permanent cu linişte interioară.

Iubito, cred că au tânjit după viaţa veşnică doar oamenii

Care s-au iubit prea mult pe ei înşişi.

Şi mai cred că doritorii de averi incomensurabile

Au plătit tributul lor sentimentelor

Date prea uşor la o parte...

În consecinţă, beau un pahar cu vin,

La ceas de taină şi de seară,

Savurând mulţumirea deplină

Şi certitudinea că nu am nevoie

Nici de tinereţe fără bătrâneţe

Şi nici de aur...

Cristian LISANDRU

sustine si tu proiectul dale CULTURALe

2010-01-14T02:57:00.001-08:00

Cum il poti sustine. Simplu. ori prin ideea de banner exchange sau link exchange sau prin a adauga in blogul tau bannerul nostru. Sustine, fii poartener al miscarii Dale Culturale.
mai jos sunt codurile hmtl ale bannerelor noastre

Marimea 250x200

150x150

400x100

120x240

Fii autor pe DALE CULTURALE

2010-01-14T01:59:00.000-08:00

Cum poti fi autor pe Dale culturale. Simplu. Lasa-ne un comentariu cu adresa ta mail si dorinta ta, insa pentru a deveni membru trebuie sa ai putin talent scriitoricesc sau sa fii sustinator al elementelor culturale. Chiar daca va fi atinsa limita de 100 de autori, materialul tau tot va fi publicat de catre unul dintre administratorii site-ului, cu mentiunea ca articolul este scris de tine

Scopul

2010-01-14T01:53:00.000-08:00

"dale culturale" isi propune sa promoveze valorile artistice si ecologice. Numarul de autori care vor posta aici va fi de maxim 100 de autori, debutanti sau consacrati. Acestia vor posta lucrari literare, despre ecologie si comentarii (cronici) despre operele autorilor consacrati. De asemenea se va promova cartile autorilor de pe acest blog